DRAKO - Poți sa mă iubești?

Capitolul 11

Pov . Drako
 
   O mai privesc din când în când și aștept sa mai scoată câte vreun cuvânt. Se uita pe geam liniștită, și chiar dacă nu as vrea, nu pot sa nu îmi cobor privirea mai jos de gat. Când ma gândesc ca toți bețivi aia au admirat ce este al meu, îmi vine sa întorc mașină și sa ma duc sa le scot ochii şi sa ii pun sa ii mănânce cu furculița.

   Strâng volanul mai tare în mâini, lăsând ca articulațiile sa îmi pocneasca și sa imi vărs mania pe ele. I-am văzut cum se baleau și mai aveau puțin si săreau pe ea.

— De ce s-a înnorat asa de-o data? Era frumos atunci când am ieșit din bar.

   Vocea ei reușește sa îmi distragă pentru câteva minute atenția de la bețivii aia și sa ma facă sa îmi întorc capul spre ea. Ochii ii sunt bulbucați și pare atât de inocenta, chiar dacă are doar un sutien pe ea și fața asta de fata cuminte nu i se prea potrivește, este atât de drăguță încât as încuia-o și as păstra-o doar pentru mine. Mintea începe sa proceseze și butonul rosu sa se aprindă ușor, ușor în sufletul meu. Nu s-a mai întâmplat asta de mult timp, mereu aveam stările astea sub control și încercam sa ma țin departe de orice fel de putere de a mea. Controlul vremii este un altfel de putere, asta în funcție de sentimentele mele. Merge numai cu sentimente sincere. Dacă esti fericit în a devaratul sens al cuvântului ziua ta v-a fi frumoasa și însorită, puțin călduță, însă nu exagerat de calda. Dacă ești nervos, ziua ta v-a fi o adevărat furtuna. În momentul de fata nervii mei au creat o furtuna pe care numai eu o voi putea opri.

— Nu știu, asta este singurul răspuns pe care îl pot da in momentul de fata . Își îngustează ochii, însă o lasă balta și își aprinde o alta tigara.

    Îmi mut privirea și încerc sa ma calmez. Ma atrage într-un sens diferit și asta începe sa ma enerveze. Vreau sa o fac a mea, însă ceva ma tine pe loc. În interiorul meu, întrebările ce se lupta neîncetat îmi creează o curiozitate pe care nu am mai avut-o de pe vremea când eram copil. Însă acum este mult mai puternica.

— Cum ai ajuns în stadiul asta? Îmi întorc privirea spre ea, așteptând sa răspunda cât mai rapid. Nu ma deranjează fumul ce s-a format în mașină din cauza țigărilor, însă mă deranjează ca ea il inhalează. Poate ca eu sunt nemuritor, însă ea nu este.

— La ce te referi? Își întoarce capul spre mine și îmi oferă cea mai glaciara privire. Se pare ca acest subiect o deranjează, însă vreau sa aflu de la ea anumite lucruri. La dracu ' dacă știam ca o sa am de aface cu asa ceva îl rugam pe tata sa îmi transfere puterile lui, însă nu. Eu am vrut sa fiu independent și sa petrec viata pe pământ.

— La cum naibii ai ajuns sa fumezi! Ma rastesc la ea, intorcandu-mi privirea în fata. Simt cum venele încep sa îmi pocnească și sangele sa curgă tot mai cald prin ele. Picăturile mici de ploaie încep sa lovească parbrizul, iar acum s-a dus la dracu calmitatea mea.

— Nu mai tipa la mine! Nervoasa, arunca pe mine chistocul de la tigara și își aprinde din nou alta. Eram în anul terminal, cam pe atunci am început sa fumez. Rostește cuvintele rar și pe un ton grav.

    Asta nu ma ajuta cu nimic! Vreau mai mult!

— Din ce cauza? Încerc sa tot evit unele întrebări, însă fix alea ies. Parca sunt programat sa dau drumul la gura înainte sa trec propoziția prin minte și sa analizez dacă o va deranja sau nu.

   Încerc sa tot trag de timp, ocolind și luând-o pe drumuri lăturalnice casei. Dacă asta este șansa mea de a afla ceva de la ea, nu vreau sa o ratez.

— Unde vrei mai exact sa ajungi cu asta? Se întoarce aproape cu totul spre mine și își îngustează ochii.

— Nu vreau sa ajung nicăieri, vreau doar sa te cunosc mai bine! Este greșit dacă vreau asta? Îmi intorc capul spre ea, analizând-i chipul. Își coboară privirea atunci când fac contact vizual cu ea și asta ma irita și mai tare.