Daemonium

Capitolul 3

    DURERE

       Totul e lipsit de viață, copaci sunt scrum din pământ flăcările ies la iveală, totul e asa de înfricoșător. E ciudata că îmi place peisajul ăsta blestemat ?...
   
     Țipete se aud peste tot ,dar nu mă deranjează e ca o melodie pentru urechile mele ,un cantec de leagăn chiar.

    Mă uit în jos și observ că sunt îmbrăcată într-o rochie neagră și lungă cu un decolteu generos,părul mi-e mult mai lung și culoarea se schimbase ,e negru .Privirea îmi cade pe mâinile mele .Mâinile îmi sunt negre în totalitate până la coate,unghiile îmi sunt lungi și ascuțite ca lama .

-Bună drăguță.

Mă întorc și dau peste o fată înaltă și blondă cu ochii de un roșu rubiniu .Aceasta la vederea mea face un pas înapoi.
  
   Eu ar trebui să fiu speriată nu ea !Eu am murit !

  Staupe gânduri câteva secunde și mă apropi de ea spunândui un ,,Bună ".

  Fata cum vede că mă apropi de ea cum o ia la fugă.

Biineee... Ce a fost asta ?...

  Nu mai stau pe loc și încep să merg în direcția opusă. Au trecut cred că două, trei ore de când merg încontinuu...
  Picioarele mă dor și nu numai din cauza faptului că am mers o grămadă, sunt și în picioarele goale. Super!

   Simt că parcă cineva se uită la mine ,m-am întors de cateva ori dar nu era nimeni .

   Oare tata ce face acum ?Știe că sunt moartă sau e într-un șanț pe undeva?Pun pariu că nici nu îi pasă de mine .
 
Nu trebuie să mă enervez dar simt cum venele de la mâini îmi pulsează puternic acum mâinile mele făcânduse albe strălucind puternic ,dar nu mă interesează, asta e ultima mea grijă acum .

     Simt cum lacrimile îmi cad pe obraz.Nu mai pot ,nu mai am putere .
Vreau să sparg ,vreau să urlu ,să dau cu pumnii în perete .

    Încep să țip puternic dând totul afară din mine .O sferă mare formânduse în jurul meu făcânduse din ce în ce mai mare până când dispare nu înainte să dărâme câțiva copacii.