Profesorul

Capitolu 16

Carol

  Mainile imi aluneca usor in jos odata cu fermoarul blugilor, ii ating usor talia chilotilor si respiratia ei se opreste. Imi trec limba peste buzele ei si cobor usor in jos.
Ii sarut fiecare san in parte, o admir cum isi lasa capul pe spate si isi da frau liber sunetelor de placere.
Mainile ei sunt prin parul meu si din cand in cand ma trage usor de el. Revin asupra buzelor si incep sa le sarut cu pofta si dorinta.
O fac a mea iar ea ma face al ei, ne iubim sincer, vrem sa avem o viata linistita, in care iubirea sa domine si zambetele sa nu lipseasca.

***
    -O sa merg pentru inceput doar eu simgur ca sa vad un pic situatia.

Ma inchid la geaca de piele si o privesc cu coasa ochiului. Am ajuns aseara tarziu acasa si norocul face ca astazi ea fie luni. O sa merg la scoala sa vad exact ce se va intampla. Stresul asta incontinuu nu ne face bine deloc.

-Te rog sa ma suni imediat cum afli ceva!

  Dau afirmativ din cap si o strang in brate, o sarut tandru si plec.
Racoarea diminetii parca ma trezeste si mai bine la realitate, ma urc in masina si plec imediat.

Tamara

   ,,Am ajuns acasa, te astept daca vrei sa treci, str. Weet nr 4,,

Dupa ce i-am trimes mesajul mamei, merg sa imi fac o cafea si ma asez pe canapea,  am o stare destul de ciudata si agitata, imi doresc ca ziua de azi sa se termine cat mai repede.
   Beau o gura din lichidul cald si tresar cand aud soneria, cred ca mama a si ajuns.

-Intra!

- Ce faci? esti bine?

   Ii fac semn sa intre si sa mearga catre living.O intreb daca doareste o cafea dar raspunsul este negativ, ma asez si eu in fata ei si sa inceapa discutia.

-Deci, ai de gand sa vii acasa si sa terminam cu balamucul asta? Realizezi ca va distrugeti vietiile amandurora?

-Mama, te rog, ne iubim si nu vrem sa ne despartim, trebui sa existe o solutie sa se rezove totul.

-Da exista, tu o sa fii daca afara din facultate si el la fel, este minunat sa ramanenti amandoi fara viitor doar pentru o asa zisa iubire.

-A fost o greseala sa te chem aici, vroiam doar un pic de intelegere dar este clar ca nu o sa am parte.

-Bine, stai linistita ca plec, nu vreau sa vad cum te distrugi singura pentru nimic.

      Nu ii mai spun nimic si pleaca, cateva lacrimi se fac prezente dar le sterg rapid si ma imbarbatez singura.

***
Carol
  
       Ajung acasa tarziu, intru usor in casa dar o gasesc la televizorul din living, se ridica in picioare si imi sare in brate, pot vedea chiar si cu lumina stinsa ca a plans, are fata rece de la lacrimile pe care le-am varsat.

-Iubito,  ce faci? De ce ai plans?

     O intreb calm in timp ce ii sarut buzele, fruntea si obrajii.

-E prea multa tensiune pentru mine, spune-mi ce sa intamplat.

-Hai sa stam jos!

     Ii cuprind mana si ne asezam pe canapea, o invelesc cu patura moale si alba vrand intr-un fel sa prelungesc acest moment dar stiu ca nare rost.

-Am rezolvat lucrurile, mi-am dat demisia si gata, o sa ma angajez in alta parte nu este nici o problema iubito si tu o sa mergi in continuare la aceasta facultate.

-Carol de ce? de ce asa? Simt ca nu imi spui tot.

     Asa este, nu puteam sa ii spun ca directorul ma pus sa aleg cine ramane si cine nu in facultatea aia blestemata, dar pentru ea este ceea mai buna din tara, trebuie sa invete acolo.

-Nu Tamara, serios, m-am gandit si asa este cel mai bine, tu trebui sa inveti, sa-ti urmezi drumul si atat, restul nu mai conteaza.

- Si tu trebuie sa-ti urmezi visul Carol, ma simt vinovata nu stiu, mai bine cred ca ar trebui sa plec, sa ne indepartam o perioada.

     Raman blocat cand o aud cum vorbeste si o strang tare in brate.

-Niciodata sa nu mai spui asa ceva, eu nu renunt la tine ai inteles? Nici tu nu o face te rog.