Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 2

CARINA

A doua zi, la liceu, reușesc să-i povestesc Taniei totul  abia în ultima pauză.

-Ești nebună! Nu-mi vine să cred că ai plecat cu el cu motorul.  Norocoaso!

-Ăăă, ce să zic...și eu sunt uimită de mine., zâmbesc visătoare.

-Bine că nu ai pățit nimic, îmi vine să te și bat însă să te și îmbrățișez pentru norocul chior. Să înțeleg că nu mai ești supărată pe mine pentru că te-am lăsat singură cu el?

-Apropo de asta, te urăsc!, râd eu și îi dau un cot în coaste.

-Și eu te iubesc!

Intrăm în clasă pentru ultima oră, dar nu-mi stă mintea la ce spune profa de chimie oricât aș încerca. Mă gândesc doar la corpul bine lucrat al lui Sebi și cum se simțea sub atingerea mea. Mi-a plăcut atât de mult să mă țin de el, să-l simt. Gândurile mele o iau razna .

-Carina, ești aici cu noi?

Nu, zbor printre molecule...asta aș vrea să spun dar îmi înghit vorbele.

-Da, sigur, scuze., zâmbesc dulce ,ca să mă ierte pentru că știu că sunt preferata ei.

-Te întrebasem care este formula apei.

-H2O.,răspund repede.

-Corect, pentru data viitoare aștept de la voi un proiect despre apă. Asta a fost tot pentru azi., profa se ridică și părăsește clasa iar eu o prind pe Tania de braț și ne îndreptăm spre curtea liceului.

-Și...diseară te vezi iar cu el?

-Nu știu ce să zic, Tania. Nu vreau să mă duc și să creadă că sunt " în limbă" după el.

-Dar noi știm că ești ., râde ea.

-Păi cam da, ce să zic? M-a cam speriat aseară cu felul lui de abordare dar nu știu de ce, deși nu îl cunosc, simt că pot avea încredere în el. Să nu mai zic că mă atrage ca un magnet. Ce zici, să mă duc ?

Nu apuc să mai primesc un răspuns pentru că înghețăm amândouă. Sebastian este în fața liceului, sprijinit de motorul lui și fumează.

Tania îmi dă un cot în coaste.

-Cred că și el e în limbă după tine, uite, te așteaptă.

-Ăăă, nu cred. Cel mai probabil o așteaptă pe Clara, blonda aia afurisită o să mi-l fure dacă nu sunt atentă.

Ieșim pe poartă și spre surprinderea mea , Sebi îmi face semn să mă apropii. O iau pe Tania de mână și mergem lângă el.

-Bună, fetelor! Cum a fost azi?

-Ăăă, bine., reușesc să spun deși abia mai pot respira din cauza emoțiilor care m-au cuprins brusc.

-Bună, eu sunt Tania, scuze, dar aseară mă grăbeam și nu am mai apucat să facem cunoștință.

-Sebastian, mă bucur să te cunosc. Te superi dacă te rog să mă lași puțin cu Carina? Aș vrea să o duc eu acasă...

-Eu, păi...știi, noi două mergem spre casă împreună., intervin eu.

-Hei, este în regulă., mă liniștește Tania. Azi o să merg cu Ana.

Îmi trimite o bezea și îmi face cu ochiul , iar apoi se îndreaptă spre stația de autobuz.

-Poți să-mi spui de unde ai aflat unde învăț?, îl întreb puțin neliniștită pentru că mi-am dat seama că știe destul de multe despre mine, știe unde învăț, aseară îmi știa vârsta.