Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 5

CARINA

Este dimineața plecării, iar eu pășesc emoționată pe peronul gării, unde îl observ pe Sebi, care are două înghețate în mână. L-am ascultat, le-a spus alor mei adevărul, că plec cu el, dar am și înflorit un pic aspectul...că mergem cu un grup de prieteni, iar fetele vor dormi separat. Spre surprinderea mea, aceștia m-au crezut și nu au avut niciun fel de obiecție.

Iau înghețata pe care mi-o întinde și după ce îi dau și lui un pupic scurt, încep să o mănânc înainte de a se topi.

-Mmm, a fost delicioasă!, îl anunț.

El se apleacă către buzele mele și îmi șterge cu buzele sale ultima urmă de înghețată.

-Mmm, nu mai delicioasă decât tine. Haide, a venit trenul nostru.

Ne urcăm amândoi în tren, găsim destul de repede compartimentul nostru, iar Sebi pune gențile sus, apoi mă cuprinde cu mâinile și mă sărută scurt pe buze.

-Presimt că vor fi cinci zile de vis.

-Așa va fi, sunt sigură de asta! Mai ales că am o surpriză pentru tine., chicotesc eu.

-O surpriză, serios? Spune-mi, despre ce este vorba?

-Hei, ai răbdare, dacă îți spun de acum, nu va mai fi surpriză.

-Te roggg!!!, se bosumflă el.

-Acum cine se poartă ca un copil? Sorry, nu primești nimic...momentan., zâmbesc eu și îi ating cu degetul vârful nasului.

SEBASTIAN

Am căzut pe gânduri, are dreptate, mă port ca un copil și eu...ard de nerăbdare să-mi descopăr surpriza. Așa îmi trebuie, dacă am vrut un copil lângă mine, m-am molipsit și eu.

***

La prima oprire a trenului, o oprire de cincisprezece minute, o anunț că o să cobor să-mi fumez țigara mult dorită, iar ea rămâne singură în compartiment.

Încerc să fumez liniștit, dar gândul meu este la ce se va întâmpla la munte. Dumnezeule, aș vrea să fie a mea, să o pot iubi în voie și să nu mai existe bariera aceasta între noi, dar...nu vreau să forțez cu nimic, nu vreau să fac ceva, iar ea să se simtă obligată să facă asta. Vreau să o facă când simte ea, nu pentru că îmi doresc eu.

Urc din nou în tren și o surprind pe Carina butonând de zor telefonul. Când mă observă și ea, aproape că-l aruncă în rucsac.

-Hei, ai fumat atât de repede?, mă întreabă fâstâcită.

-Mda, ce făceai? Cu cine vorbeai?

-Cu Tania, e puțin geloasă că eu plec la munte și ea a rămas acasă. Nimic important.

-Păi și atunci, de ce ai aruncat telefonul în geantă? Trebuia să continui discuția., îmi arcuiesc eu sprânceana, pentru că trebuie să recunosc, sunt destul de suspicios.

-Pentru că vreau să-ți acord toată atenția mea. Hai, vino lângă mine!, îmi spune în timp ce mă prinde de mâna și mă trage lângă ea.

Se prinde de umerii mei și mă sărută. Avem noroc că suntem singuri în compartiment și ne putem desfășura acțiunile în voie.

O sărut și eu și încerc să nu mă mai gândesc la telefonul acela afurisit, pe care l-a aruncat în rucsac și pe care doresc să pun mâna, deși știu că nu e frumos să fac asta.

Decid însă să mă bucur de ea și de dulceața buzelor sale pentru că ceva îmi spune că pot avea încredere în ea.

-De ajuns acum, restul îl vei primi în cameră., întrerupe ea sărutul nostru magic.

-Restul? , întreb zâmbind.

-Gata cu întrebările, nu mai spun nimic, vreau să dorm un pic.

Se sprijină cu capul de umărul meu, iar eu îmi trec o mână peste umerii ei și o cuprind în brațele mele.

A adormit imediat , iar eu ce credeți că fac? Știu, urât gest, dar bag mâna în rucsacul ei după telefon. Îi dau drumul la loc, nu, nu vreau să-i cotropesc intimitatea. Dar ceva mă frământă tare și nu pot să-mi iau gândul, oricât aș încerca. Așa că bag din nou mâna după telefon, îl deblochez și mulțumesc în gând că nu are parolă.

Citesc mesajul ei către Tania:

Carina: " O să o fac cu el, nu mai pot să amân, ar fi prea mult pentru el și nu vreau să risc să-l pierd"

Tania: "Ești sigură?"

Carina: "Nu, nu sunt sigură că vreau asta, dar nu mai am cum să dau înapoi, i-am spus deja că am o surpriză pentru el, i-am cam dat de înțeles ce ar fi și nu-l pot dezamăgi"

Tania: "Of, ai grijă de tine, ce să spun...succes atunci. Te pup și abia aștept să-mi povestești."

Las încet telefonul să alunece în rucsac. Ce să zic, ce aș putea zice? E atât de naivă, dacă ea crede că aș părăsi-o pentru că nu face dragoste cu mine. Nu vreau să facă asta cu mine doar pentru mine.

Hotărăsc să nu-i spun nimic, o să o fac să se dea de gol singură, că nu vrea, când o voi speria din nou, așa cum am făcut-o și atunci, pe plajă și în niciun caz nu voi face nimic cu ea la munte și nu pentru că nu o doresc, ci pentru că ea nu e sigură.

GABRI-ELLA: Revin mâine dimineață cu un nou capitol mai lung :), promit că va fi interesantă vacanța lor la munte. Din păcate, azi atât am reușit să scriu, timpul nu-mi mai permite. Vă pupăcesc