Și cumva parca exista un spațiu colosal intre momentul prezent cel trecut și viitor dar îmi place...asa îmi e mai ușor sa ma bucur sau sa reînvat sa ma bucur de fiecare secunda în care mi se demonstrează ca aceste mici cuvinte au o importantă foarte mare și in felul nostru toți suntem niște păpușele intr un carusel care ne învârtim in cerc in sus și in jos și mai luam câte o pauza ca sa mai "urce" unele persoane și altele sa "coboare" pentru ca ne-am plictisi de unii singuri trebuie sa recunoaștem și pana la urma când pleacă cineva nu se duce departe se duce mai departe decât "îmi va fi dor" dar mai aproape decât "adio".
