La un glont distanta

Capitolul intai

,,Sweet love, sweet love 

Trapped in your loveI've opened up,

 unsure I can trust 

My heart and I were buried in dust"

 Inima imi bate intr-un ritm alert. Pumini mei se lovesc de sacul de box exact ca un ropot haotic de ploaie. Aerul parca imi este insuficient,dar eu inca continui.  Simt cum picaturi de transpiratie imi mangaie pielea incinsa. Muzica din casti ma acapareaza,iar eu nu mai am forma umana,simt ca sunt o energie atat de puternica,atat de dominanta,simt ca traiesc,mai mult de atat,simt ca zbor. 

      Incet,incet ma opresc,extenuarea isi face prezenta. Imi sterg transpiratia de pe frunte cu un prosop si imi indrept privirea catre celati colegi ai mei,ofiteri ce lucreaza la diferite tipuri de aparate. Muschii imi sunt extrem de incordati,asta fiind steagul rosu pentru o viitoare febra musculara. Oftez doar la gandul ca astazi imi inalnesc noul partener. Aparent facand parte din departamentul omoruri al politei Londrei presupune lucrul in echipa. Ce prostie,imi place sa lucrez singura,ma descurc mai bine asa,sunt mai eficienta,un nou partener presupune inca o durere in fund.Toata lumea stie ca nu sunt buna la a intretine realatii inter-umane. 

 M-am transferat recent din CIA , dupa ce mi-am pierdurt partenerul,a murit intr-o misiune. Inca ma bantuie amintrea lui,de aceea m-am debrasat de locul ce imi aducea aminte zilnic de Adler. Atunci cand l-am cunscut am facut cea mai mare greseala .M-am implicat emotional. Am devenit extrem de repede prieteni. Era fix inversul meu,extrem de plin de viata,aproape mereu cu zambetul pe fata si cu glumele la el. Imi aducea cafeaua -ca sa ma mai indulceasca- cum ar spune el. Ma ridica mereu atunci cand aveam nevoie,dar a trebuit sa plece,sa traiasca într-o lume mai buna,Pamantul nu era indeajuns de bun pentru el. Imi e asa dor de obiceiurile  lui enervante...Imi e asa dor de el.IMi e dor de Adler.

     Cumva ma trezesc din transa in care am intrat,ma uit stupefiata la ceas si observ ca ar cam fi tipul sa imi fac un dus si sa ma pregatesc pentru intalinirea cu noua durere in fund. Alerg spre dusuri si in graba imi spal pielea cu atentie. Ma imbrac cu o pereche de blugi largi si un maieu peste care pun jacheta speciala . Imi fixez ecusonul in piept si imi aranjez in treacat parul lung,ondulat.

Imi bag bocancii in picioare si o i-au la goana. Cutreier toata sectia pana jung la etajul 6,etajul ,,OMORURI" . Ignor privirile indignate ale celorlati colegi,care e problema? Ma grabesc pentru numele Lui Dumnezeu. Pasii mei rasuna galagios in toata agitatia aceea. Deschid usa  si dau cu privirea de biroul masculin al sefului. Aproape totul este de un maro inchis,poate negru. Observ doua scaune in fata biroului. Unul este ocupat de un barbat. Parul sau are o culoare de saten inchis, ce duce in spre blond. Dupa fizionomie pot sa afirm ca este destul de masiv,avand in vedere faptul ca jumatate din spatele lui depaseste spatarul. Imi indrept privirea catre ochii lui Cart,seful departamentului.Ii citesc in ochii reprosul si mustrarea. Cart ma stie inca de cand eram in scutece,era cel mai bun prieten al tatei .Fața sa ridata si parul sau alb sunt dovezi clare  ca oamenii imbatranesc. Tata si Cart mereu faceau glume pe tema asta. Dar tata e mort,deci glumele se risipesc.

  Blondul inca nu s-a intors spre mine,si nici nu da semne ca ar face-o,zambesc amabil .

    - Buna dimineata,domilor. rostesc asezandu-ma pe scaun. Imi intorc privirea spre viitorul meu partener,dar ma lovesc de ochii lui ca de un zid,Dumnezeule,ce albastru rece.Are intr-adevar trasaturi superbe,l-as asemui cu un zeu grec. Fac pariu ca face furori printre noi,specia feminina. Nu uita Madeline,nu te implica sentimental -imi sopteste constiinta-. 

- Madaline  Mycroft,te lasi asteptata,pustoiaco. Imi zambeste Cart  cu drag.

- Imi pare rau, am stat prea mult in sala de antrenament.