Scrisori către tine! P.S. încă teiubesc!

Scrisoarea nr. 2

Hey! M-am trezit în această dimineață mai bulversată ca oricând! Aș da orice să știu ce se va întâmpla dacă vom rămâne împreună. Dacă vom fi fericiți!

Dar dacă tu m-ai plăcut în tot acest timp, dar nu m-ai iubit? Știi...am încercat să fiu iubita perfectă, fata perfectă, fata pe care oricine și-ar dori-o! Și...am reușit! Sau cel puțin așa am crezut. Nu am fost pentru tine! .

Dar eu încă teiubesc!

În dimineața aceasta am vrut să îți dau mesaj. Să te sun! Să îți spun că teiubesc, că vom trece împreună peste toate astea! Dar nu am făcut-o! Și...nu...nu din orgoliu pentru că nu mă mai caracterizează, ci ca să te las pe tine să te gândești și să îți dai seama dacă mă vrei în viața ta!

Știu că e greu cu distanța! Știu că este greu, dar nu imposibil! Vom reuși! Putem să facem asta! Dar...nu pot să o fac singură! Adică...gândește-te! Nu mai este un an până la facultate pt ca atunci ne vom vedea! Nu! Mai sunt câteva luni pentru că de când voi deveni eu majoră vom putea să ne vedem mai des! Vei veni la absolvirea mea, eu voi veni la tine! Vom merge într-o vacanță împreună și vom sărbători că am intrat la cea mai bună facultate de drept! Ne vom vedea cel puțin o dată la două săptămâni! Și va fi bine!

De ce lași monotonia să strice totul? De ce pleci fără să rezolvi! Și da, știu că zici că nu mai vrei să vezi că eu aduc fericire oamenilor și tu știi doar să rănesti! Dar...parcă era vorba că suntem o echipă! Că ne bucurăm de succesele celuilalt! Și nu! Tu nu rănești oamenii! Cel puțin pe mine...nu m-ai rănit!

De ce suntem din lumi diferite? De ce extremele se atrag și nu pot fi împreună? De ce circulă peste tot acest imposibil? De ce nu putem fi noi cei care vor doborî acest imposibil și îl vor transforma în posibil? Este oare prea greu? Este prea greu????

De fapt...ai dreptate...nu poți spune inimii pe cine să iubească! Dar stai liniștit! Voi fi bine! Pentru că sunt puternică!

P.S. încă teiubesc!❤