Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 7

CARINA

A trecut o săptămână de când nu mai știu nimic de el. Nu îmi răspunde la mesaje, la telefon, nu mai vine în parc. Habar n-am ce se întâmplă, dar trebuie să aflu cumva.

Sunt în camera mea și am în mână lanțul de la el. Trebuie să-l conving să vorbească cu mine și să-mi spună ce se întâmplă. Știu că este bine pentru că i-am mai auzit motorul prin cartier, dar...

Mă hotărăsc brusc să-i mai dau un mesaj:

*Te implor, hai, să vorbim. Vreau să știu cu ce am greșit de te porți așa*

Aștept cu telefonul în mână însă nicio reacție. Off!!

Las telefonul pe pat și plec spre baie, pentru că trebuie să mă pregătesc de școală, deși nu am niciun chef.

După un duș fierbinte, ies din baie și mă uit din nou la telefon. Surpriza mi-e mare când observ că am un mesaj de la el. Cu mâinile tremurânde de emoție, îl deschid:

*Bună, uite, eu când nu mai vreau să fiu cu o fată, nu i-o pot spune în față, pur și simplu aleg să nu-i mai vorbesc, e mult mai ușor așa. Nu ai greșit cu nimic, doar maturizează-te. Poate atunci îți voi permite să faci parte din nou în viața mea.*

Lacrimile îmi apar instantaneu pe obraji, este un mesaj dur, mult prea dur pentru ceea ce a fost între noi, o iubire adevărată am crezut eu. Acest mesaj m-a întristat și m-a înfuriat în același timp, așa că aleg să-i răspund:

*Dar ai spus că tocmai asta îți place la mine și să nu mă schimb ...ok, ai dreptate, lasă. Însă să o crezi tu că voi mai face parte din viața ta.*

Tot ce primesc înapoi este un emoticon cu un zâmbet. Pe bune? Ce îl amuză?

Arunc nervoasă telefonul în ghiozdan, mă îmbrac rapid și plec spre liceu.

***

După prima oră, în pauză, o iau pe Tania deoparte și îi arăt mesajul de la el. După ce îl citește, ridică neștiutoare din umeri. Sunt sigură că nici ea nu are habar de ce se întâmplă și de ce Seb se comportă așa. Știe și ea că trec printr-un moment dificil, așa că mă ia în brațe, să-mi arate că este alături de mine, ca întotdeauna de altfel.

-Nu îl înțeleg, la munte mi-a spus că m-a iertat și că vom continua să fim împreună, am petrecut clipe minunate acolo.

-În mod cert, te-a păcălit. Ți- a oferit acele clipe pentru că știa că te va părăsi. Of, îmi pare atât de rău.

-Și mie, dar gata cu plânsul, îl voi face să regrete, îți jur., pufnesc eu.

-Hei, calmează-te, te rog! Tu nu ești așa, răzbunătoare. Uite, eu cred că te iubește, dar prin comportamentul lui, arată că este mult mai imatur decât tine. Cine știe ce este in capul lui...poate vrea doar să vezi cum este fără el și să-ți dai seama dacă chiar îl iubești sau nu.

-Sincer, nu-mi mai pasă, nu voi mai plânge din cauza lui. E un nebun nehotărât. Nu știu cum mi-l voi scoate din minte și din inimă, dar voi încerca să fac asta cât mai repede...și o să îl fac să regrete.

Iau telefonul din rucsac și tasez repede un mesaj către Răzvan.

*Diseară ne vedem în parc, ora 19:00?*

* Desigur, voi fi acolo.*, vine imediat răspunsul lui.

-Ce ai de gând să faci?, mă întreabă Tania.

-Mi-a venit o idee, îl voi scoate din minți pe Sebi, o să-l fac gelos, iar tu o să mă ajuți. Nu știu cum faci, dar ai grijă ca Sebastian să fi în parc diseară. , zâmbesc eu cu toată gura.