Suflet Pustiit ♣

Lasa-ma sa te las

Se scurg sublim zilele.O zi , doua, o luna, doua,...un an , doi, zece, si uite ca ajungi si in ziua si in anul in care iti pui intrebarea "De ce eu ?"
Ai ajuns la o virsta cind ai reusit sa gusti din acea dragoste adevarata ,insa neimplinita.Se spune ca marea dragoste se incepe atunci  cind prima dragoste se termina....Interesant ,insa totodata straniu.
Nustiu cum la voi dar mie dese ori imi vine intrebare aceasta" De ce  nu poate fi si la mine ca intr-o poveste?" si mereu imi vine acelasi raspuns,pentru ca suntem oameni si traim intr-o lume reala,cruda si iubitoare de sine.
Noi toti am devenit un Univers,un univers care a uitat sa iubeasca ,a uitat sa zimbeasca,a uitat sa priveasca cu alti ochi norii si ploaia,Universul care a uitat ce este viata trait cu adevarat si din plin ,nu in goana dupa bani si case.
Stam noi generatia aceasta prezenta si ne gindim la viitor ,ne afundam in vise adinci ,si ne trezim parca dintr-un somn,buimaciti ,speriati si fara sperante....Da cu regret spun ca noi suntem generatia cu inimile frinte ,cu gindurile in nori si viitorul in vise.
Am ajuns noi oameni ai lumii reale sa credem in vorbele altora si nu in propriile forte ,am ajuns noi sa facem lucruri pentru ca cei din jur sa ne placa,chiar daca noi detestam acele lucruri,am ajuns noi sa facem totul"de ochii lumii"
Suntem inchisi in noi,nu mai stim sa vorbim ,nu mai stim sa-i ascultam pe altii,nu mai stim sa respectam si nici sa iubim,nu mai stim sa fim buni si sa ajutam .
Am ajuns a fi ca niste stane de piatra ,fara inima,fara caldura in suflet.Am ajuns sa fim oameni raitradatori si nepasatori de aproapele nostru.
In final am gasit si un punct de pornire al acestei stari omenesti,doar totul se porneste de la ceva ,aici totul a inceput din momentul in care fiecare din noi am fost tradati de o persoana pentru care eram gata sa dam  totul .
Sper ca macar cite un pic sa va regasit in aceste rinduri.:))