Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 8

CARINA

Ah, la naiba, Clara l-a sărutat pe obraz pe Seb, iar eu mor de gelozie. Voiam să-l fac eu gelos pe el, dar mi-am luat-o eu. Simt că mă apucă o amețeală îngrozitoare.

Răzvan îmi observă, cred, starea.

-Mă gândeam...știi...adică, te-aș putea săruta și eu., mă vede cum fac ochii mari la el și se oprește din vorbit pentru câteva secunde, dar apoi continuă amuzat: doar ca să îl facem gelos, înțelegi tu. Uite, știu că încă mai ai sentimente pentru el, degeaba negi asta, aș vrea să te ajut fără niciun fel de pretenții. Mai devreme am glumit, știu că nu am nicio șansă cu tine, dar sunt de acord să te ajut oricum. Ce zici?

-Iartă-mă, te rog! Trebuia să-mi imaginez că-ți vei da seama de ce te-am chemat aici. Te-am luat drept prost și ...în fine, sunt o nesimțită că am făcut asta, iartă-mă, te rog! Nu este atât de ușor pentru mine să-l uit, știi..., oftez eu.

Răzvan mă ia în brațe și îmi șoptește la ureche:

-Când ești pregătită, strânge-mă de mână în semn că te pot săruta și am s-o fac. Este posibil să mi-o iau în seara asta, dar tu meriți., râde el.

Mă gândesc un pic la ce mi-a spus , mă uit în direcția în care este Sebi și când îi întâlnesc privirea, îl strâng pe Răzvan de mână. Atât îi trebuie acestuia și mă apucă cu o mână de față, se uită în ochii mei și mă sărută încet, punând cealaltă mână pe șoldul meu.

Nu trece nici măcar un minut și îi aud vocea lui Sebastian:

-Hei, porumbeilor, nu vreți să veniți lângă noi? V-ați cam încins și nu vrem să asistăm la scene fierbinți aici, în parc.

Răzvan oprește sărutul și îmi dă drumul.

-Hai, să mergem lângă el, curaj, ține-mă de mână. Este gelos, așa cum ne-am dorit.

-Nu vreau să merg, dacă îți face ceva? Îmi e teamă, l-am simțit din voce cât de nervos este.

-Mda...și eu, dar îmi asum, cum spuneam și mai devreme, meriți.

Răzvan mă ia de mână și pornim spre grup. Aici îl găsesc pe Sebi, privindu-mă nervos.

-De când sunteți împreună?, mă întreabă direct.

Toți prietenii amuțesc, doar Răzvan prinde curaj.

-De azi., îi răspunde ținându-mă în continuare de mână.

-Nu te-am întrebat pe tine, ci pe ea., mârâie Sebi și continuă să mă privească fix în ochi.

-Sebastian, noi doi nu mai suntem împreună, așa că nu e cazul să faci o scenă. Nu te privește ce fac eu sau cu cine sunt., i-o retez eu cu curaj, pe care sincer, nu știu de unde l-am căpătat așa brusc. Repet, nu e cazul să faci o criză de gelozie aici, de față cu ei, bine?

-Ai dreptate, hai, să vorbim doar noi doi.

-Nu., îl oprește Răzvan. Dacă ai ceva să-i spui, îi spui de față cu mine

-Tu nu te băga, sunt nervos și nu vreau să mă răzbun pe tine., tună Sebi.

-Sebi, Răzvan are dreptate, dacă ai ceva de spus, spune aici...hai, să vorbim aici.

La auzul cuvintelor mele, Sebastian nu se mai poate abține și mă smulge din mâna lui Răzvan, apoi mă trage după el.

-Noi doi vom discuta în privat, nu mă face să repet., mă avertizează.

Răzvan încearcă să-l oprească, dar se trezește îmbrâncit și se dezechilibrează, căzând pe asfalt.

-Te-am avertizat doar., tună Sebi.