Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 10

Peste trei luni

SEBASTIAN

Oh, Dumnezeule, telefonul ăsta este chiar enervant. Mă uit la ceas, este ora 12:00 noaptea, iar telefonul meu sună de zor.

Mă uit pe ecran și observ poza prietenului meu, Radu.

-Dacă nu este ceva important, ți-o iei!, îl ameninț eu direct.

-Hei, bro, scuze, la fel ca și tine...și eu am fost trezit de nebuna de Clara.

-Așa...și? Ce legătură am eu cu Clara?, pufăi eu.

-Ai, stai. M-a pus să te sun și să te conving să mergi la munte cu noi, cu tot grupul, cei care ne strângem în parc. Haide, nu ai nimic de pierdut, dacă ești liber, chiar aș vrea să vii și tu. Uite, în seara asta trebuie să vorbească la pensiune, să anunțe dacă mai rezervă o cameră și pentru tine...de asta te-am sunat acum.

-Știi, nu este o idee rea...doar că eu nu sunt interesat de Clara.

-Hai, bro, pe bune? Încă nu ți-a trecut, tot mai visezi la piticania aia a ta?

-Radu, ai grijă cum vorbești despre ea, dacă o singură dată mai spui ceva de rău, uit că ești prietenul meu.

-Ok, ok! M-am prins, nu am voie să o aduc în discuție pe ...piticanie., râde el. Deci...vii?

-Bine, o să vin. Spune-mi, cine mai vine dintre cei pe care îi știu?

-Păi grupul de maimuțe de șaptesprezece ani: Răzvan, Tania și ăăă...cum o chema, oare, ...ooo, da...îmi amintesc, Carina. Mai vine Clara și încă doi pe care nu-i cunoști.

Tot somnul meu dispare subit și sar din pat. Vine și Carina?

-Stai, ce ai spus? Vine și puiul meu?

-Da, Seb, exact asta am spus. Ești fericit acum?

-De ce nu mi-ai spus asta din start, idiotule, nu am mai fi vorbit atât și acum am fi dormit amândoi., râd eu.

-Mda, ție îți arde de râs, dar mie nu. Clara o să mă omoare, dacă nu-i fac lipeala cu tine. Vorbesc serios, este disperată, vrea să vii pentru ea, visează să luați cameră împreună.

-Vise, las-o să viseze. , i-o retez eu. De când mă știi tu pe mine să fac ce vrea o fată?

-Păi, să mă gândesc bine, cunosc una pentru care ai face...

-Aceea este specială pentru mine, mă refer în general...

-Auzi, bro, dar cum a reușit să-ți sucească mințile piticania aia și să le mai și încâlcească?

-Radu!, mârâi eu. Ce nu înțelegi? Tocmai asta mă atrage la ea, că e piticot, că e sensibilă, frumoasă, deșteaptă, dulce...

-Clar!, mă întrerupe el. Ești un caz pierdut, hai, pa!

Apoi îmi închide apelul.

Zâmbesc și mă bag din nou la somn, sperând ca această ieșire va duce la împăcarea noastră.

CARINA

Ies din casă, trăgând după mine un troler roz cu fluturi albi. În sfârșit a sosit ziua plecării și sunt foarte încântată.

Am pus pe mine o geacă lungă, un fular înfășurat în jurul gâtului, care îmi acoperă până și nasul. Pășesc spre parcarea unde s-au adunat cam toți și , oh, îl zăresc pe Sebastian, care iese din mașina lui, proaspăt achiziționată.

Întâlnindu-i privirea, corpul începe să mi se încălzească și n mai simt atât de mult frigul.

-Hei, bună, tuturor!, le spun , apoi îi iau pe fiecare în parte la pupat obrajii.

Când ajung în dreptul lui Sebi, nu pot să nu observ cum mă privește, cu ochii lui frumoși, ca de smarald, ochi pe care nu i-am mai văzut de trei luni și de care mi-a fost atât de dor. Îl sărut și pe el pe obraz, foarte aproape de colțul gurii, dar tresar când el mă prinde de mână. Mi-o ridică și mă sărută pe ea, cu privirea ațintită fix în ochii mei. Doamne, este atât de frumos, iar privirea lui îmi trimite o emoție pe care o simt până în bocanci.

-Bună și ție, piticot., zâmbește el și îmi face cu ochiul.

-Piticot ești tu., mă strâmb eu și-mi dau ochii peste cap.

Toți încep să râdă, pe Sebi îl poți numi oricum, dar nu piticot, are 1.85 m , iar eu doar 1.60.

Distracția este întreruptă de Clara, care apare și ea și salută pe toată lumea, apoi îl sărută de Sebastian direct pe buze. El o îndepărtează elegant și își coboară privirea către mine. Eu? Eu bat din picior, în semn că nu-mi convine situația, iar fața mi-am băgat-o pe toată în fular.

-Hei, maimuță, vreau să vii cu mine cu mașina., îmi șoptește el.

-Nu, mulțumesc, am vorbit deja cu Tania și voi merge cu ea și cu Radu., îi răspund și scot limba.

-Dacă nu bagi limba în gură, o să te mușc., râde el. Nu o mai scoate, îmi provoacă niște chestii de care nu am nevoie acum, drumul este lung și trebuie să mă pot concentra.

Încep să râd, a rămas același nebunel pe care îl știam.

SEBASTIAN

Nu-mi vine să cred că maimuța mea tocmai m-a refuzat și s-a urcat în mașina lui Radu. Pff, în sfârșit nu-și mai schimbă planurile în funcție de ceea ce-mi doresc eu. Este pe drumul cel bun. Zâmbesc mulțumit și mă urc în mașina mea.

***

La munte ninge, este mirific. Ajunși la cabana unde urmează să fin cazați, coborâm toți din mașini și primul lucrul pe care îl facem, este o bulgăreală.

Primesc un bulgăre direct în față, de la Clara și nu mă pot abține, așa că o trântesc în zăpadă și o fac să-i pară rău. Toți râd, Clara s-a făcut roșie în obraji, dar pot să jur că pare fericită, cel mai probabil pentru că i-am acordat atenție. Însă atenția mea se îndreaptă către fosta mea iubită, care stă și nu face nimic, doar ne privește cum ne bucurăm de zăpadă. Răzvan apare lângă ea, logic, cumva trebuie să scap și de el și de Clara, pentru a avea mână liberă către puiul meu.

Carina se răsucește și pleacă spre cabană, iar Răzvan se oferă să-i ducă trolerul, așa că mă grăbesc să-i ajut din urmă și iau trolerul din mâna Carinei.

-Răzvan, o voi ajuta eu., spun hâtărât.

Carina mă privește puțin, apoi aproape că se lipește de mine, își lasă capul pe spate pentru a mă privi în ochi și îmi spune:

-Nu, mulțumesc, îl pot duce și singură. Uite, vezi, are roți și nu am nevoie de ajutorul vostru., se răsucește și pleacă spre cabană, lăsându-mă cu gura căscată.

-Hei, uriașule, închide gura sau o să-ți înghețe., râde Răzvan, mă bate pe umăr și pleacă și el către cabană.

Sunt uimit. Oare ea a renunțat la mine, la noi sau doar încearcă să-mi facă pe plac și să-mi demonstreze că nu mai spune "da" la tot ce vreau eu?

Oricum ar fi, sunt trist. Recunosc că eram învățat ca ea să facă tot ce vreau și știu că acum mă contrazic singur, pentru că eu am vrut să se schimbe și să-i pese mai mult de ce vrea ea, dar îmi lipsește foarte mult și cred că a venit momentul să o recuceresc.