I can't help but want you (boyxboy)

4

N/A: am scris capitolul ăsta la 1 de noapte si faptul că am scris la sfârșit niște baliverne oh my god=))) eram atât de adormită încât am scris că nu poate zbura for no reason și parcă scriam ficțiune direct în loc de școală+))))) cuz daca va uitati ultima parte din capitol e la scoala si conversatia e despre scoala=)))) nu mai scriu noaptea desi oh my god cat de fun a fost când am recitit tot ce am scris aseara

(...)

Ava.

(...)

— Ce mai vrei? mârâi frustrat în momentul în care răspund la apel.

Nu era nimeni altcineva decât secretara tatei – insista de draga dimineață și i-am zbierat nu doar o dată în microfon să mă lase dracu să dorm, dar tot nu s-a oprit. A insistat în continuu cu apelurile ei până am fost nevoit să-i răspund decent. Nu era din partea tatei, dacă voia el să vorbească cu mine și nu i-aș fi răspuns, deja aș fi fost luat pe sus și aruncat într-o piscină cu apă al dracului de rece. Iar eu nu vorbeam degeaba, știam din experiență proprie.

— Chris... poți să te calmezi, te rog? Nu îți cer mai mult de un minut din viața ta, că doar nu mori. Cine, Dumnezeu, mai doarme la 12 ziua?

— Îți închid dacă mai faci pretenții.

Aud un oftat de partea cealaltă a telefonului, făcându-mi să-mi dau ochii peste cap. Poate dormisem peste 10 ore noaptea asta, dar de cât să-mi irosesc timp cu oameni nefolositori, preferam să dorm.

— Mă sună directorul liceului de dimineață. Are nevoie de tine. Urgent, pune accent pe ultimul cuvânt.

— Iar pe mine de când mă interesează când cineva are nevoie de mine? N-am ore azi, ce mai vrea?

Ultima persoană pe care mi-aș dori să o revăd ar fi directorul școlii. Ultimele zile îmi freca nervii mai mult, iar acum doar îmi demonstrează cât de puțin este în stare să fie director cu adevăr.

— Mi-a pomenit ceva că au nevoie de un suplinitor pentru o oră, iar toți profesorii insistă să fii tu cel care va ține lecția. I-am spus că vei refuza, dar m-a rugat să discut cu tine, deoarece profesorii sunt foarte frustrați că tu nu apari, iar el nu mai are habar ce să zică ca să-i împace.

— Ce? De ce eu? Cu ce le-am greșit?

— Probabil pentru că în ochii lor tu ești un simplu învățător. E vorba doar de o lecție, mișcă-ți fundul din pat și du-te la lecție, așa ai nevoie de încrederea lor că nu te-au oricum pe suflet, îmi spune femeia, încercând să mă convingă.

— De unde știi tu ce cred alți oameni despre mine? Sunt convins că ei mă iubesc.

— Ca pe-o durere de dinți. Hai du-te, oricum știu că nu ai ce face acasă. Tatăl tău m-a rugat să-ți monitorizez fiecare mișcare, iar eu nu prea cred că îți dorești atât de mult să fii aruncat în piscină.

— Tu ai fost de vină atunci când m-au aruncat în apă? mârâi nervos. Femeie nebună.

— Știi foarte bine că nu are de gând să mă concedieze și dacă chiar o face, măcar scap de tine. Nu-mi place nici mie să o fac pe dădaca unui idiot de 23 de ani, pronunță ultimele cuvinte clar și hotărât, de parcă voia să se asigure că o aud. Plus că-i plac metodele mele, nu ai văzut ce zâmbea data trecută?