Park Jimin nu era genul de băiat cuminte și care să se bucure de viață. Pentru el aceste cuvinte nu existau. După ce părinții l-au abandonat, a fost pe cont propriu.
A învățat să nu mai creadă în nimeni, și să nu se bazeze pe nimeni. Tocmai de acee...
Eu: În niciun caz! Jimin, cu asta nu te voi ajuta. Tu chiar faci orice pentru bani?! Jimin :Da.Evident , fără bani nu exista fericire. Imi dau ochi peste cap. Eu :N-am întâlnit în viața mea un om ca tine. Jimin :Și acum regreti ca m-ai cunoscut? Eu :Da! Jimin :Eu regret ca te-ai nascut, sincer. Ma uit la el. Eu :Ce ai spus? Jimin :Nimic. Ma apropii încet de el. Eu :Cum dracu să regreti ca eu m-am nascut? Esti mama si eu nu stiu? Ai stat tu 9 luni cu mine în burta?! Cât de cretin poti fi Jimin?! Jimin :Nu-s cretin. Eu spun adevărul, și ceea ce gandesc. Eu :Nu mai vreau sa te privesc. Apoi urc la etaj. Nu stiu ce naiba cautam acolo, însă era mult mai bine decât să-i vad fața aia plină de nesimțire, și privirea aia mereu superioară. Jimin :Să știi că îți iese și tie ceva dacă ma ajuți! Eu :Nu-mi pasa! Urlu la el. Deschid ușa ce ducea spre balcon, apoi trag în mine o gură sanatoasa de aer curat. Speram ca măcar aici s-a nu fiu deranjată de el. Cum să-i dea prin cap, ca eu a-și putea participa la uciderea unei persoane? **** 18:30 Stateam pe canapea, mâncam. Jimin :Hara. Tresar. Eu :Ce vrei? Jimin :Trebuie să vi cu mine. Eu :Tu nu intelegi ca eu nu voi participa la uciderea unei persoane?! Deodată ma trezesc cu mâna lui înfășurată în jurul gâtului meu. Ma uit la el cu ochii marii. Jimin :Nu e după cum vrei tu. Ai să faci de acum ceea ce iti spun eu, fără ca măcar să comentezi! Ai înțeles?! Înghit în sec, și dau afirmativ din cap. Jimin :Bun. Apoi se îndepărtează de mine. Jimin :Uite planul:Suntem invitați la o petrecere, tu esti partenera mea. Când ajungem acolo, eu o să-ți arat bărbatul căruia îi va cânta Popa, și tu va trebui să te dai bine pe lângă el, să-l seduci. O să mergi cu el într-o cameră, iar atunci,ai două variante :Îl împuști, sau îl otravești. Ai înțeles? Eu :Presupun ca da..... Cum naiba ar trebui să-l seduc? Să ma dau pe lângă el îmbrăcată în pijamale? Jimin :La dracu... La asta nu m-am gandit. Mai avem timp. Vino odată și numai mânca atât! 19:20 Eram intr-un magazin micuț de haine și pantofi . Mare lucru interesant pe acolo, nu era. Însă Jimin insista să-mi aleg mai repede o rochie și o pereche de tocuri. Asa ca am ales ce mi-a ieșit prima oară în ochi . După ce a plătit , ma adus înapoi . Eu :Am crezut că imi cumperi mai multe lucruri. Jimin :Și eu am crezut multe depsre tine. Da m-am înșelat. Du-te și schimba-te, apoi aranjeaza-te puțin. ***
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eu :Sunt gata. Jimin se ridică de pe scaun, apoi se uita lung la mine. Eu:Ce e? Jimin :Nimic... Haide, mașina trebuie să plece. Odată urcată în mașină, simțeam ca fac o greșeală imensă, și asta era adevărul. Ma simțeam oribil,nu voiam să fac asta. Însă dacă nu era acel bărbat, eram cu siguranță eu în locul lui. Eu :Jimin... Își îndreaptă privirea spre mine Jimin : Spune. Eu :Nu vreau sa fac asta. Jimin:Nici să nu te aud ca te plangi. Eu :Dar nu vreau sa am pe conștiința faptul că am ucis pe cineva! De ce nu o faci tu?! De ce ma pui pe mine?! Jimin :Pentru ca asa e planul. Acum taci odată! Eu :Și dacă nu voi reuși? Jimin :Trebuie.
