I need you [Luke Hemmings]

CAPITOLUL 2.

Când să intru în clasă, eu întârziată ca de obicei, lângă catedră, se ivea o siluetă nouă pe care nu am mai văzut-o. De odată, profesorul ne anunță.

- Domnișoară Petrova, lasă scuzele și du-te direct in bancă. Eu aprob dând din cap. 

-Acesta e noul vostru coleg, numele lui este Luke. Te vei așeza lângă..mmm..Lângă Katherine.

Kath pov.

Chiar nu știu ce să cred. La prima vedere, e destul de cuminte. Lăsându-i pierceul. Ochii lui sunt așa adorabili. STAI. De când folosesc eu cuvântul adorabil? Pf.Nu e de bine. S-a așezat lângă mine, după mi-a zâmbit. I-am întors gestul, telefonul meu vibrând. Un mesaj..

Ooh, vă stă bine. - Mads xx

Mads e cea mai bună prietenă a mea. Dar chiar m-a enervat acum. 

Taci din gură și tu, pun pariu că-l vei aborda imediat după ce se va suna. - Kath x .Acesta a fost răspunsul meu. ȘI CHIAR ASTA VA FACE . 

Ora a trecut repede, După ce s-a sunat, eu am ieșit din clasă și m-am îndreptat spre dulapul meu. Luke era în spatele meu, părea dezorientat și se îndrrpta spre mine.

-H-Hei. Spune el bâlbâindu-se.

-Hei. 

-Ai putea să-mi spui unde sunt dulapurile randul B, numarul 75? 

-Yep. Este chiar acesta, lângă mine. Îi spun zâmbindu-i șters.

-Mulțumesc! Spune zâmbindu-mi. Aw. Deci acum picioarele mele s-au înmuiat. Acest zâmbet i-au scos la iveală gropițele. De ce mă simt agitată? 

Luke pov.

Kath e așa drăguță. Mă gândesc mereu cum am putea fi prieteni.

-Mm , Luke vrei să vii la masă cu mine? O aud spunând.

- Sigur. Spun zâmbindu-i.

Când ajungem acolo...

Next la 100 de cititori.