Viata de printesa

Capitolul III

Joi diminață, ora 10:00(4.06.1876)

În sfârșit sosi ziua cea mare. În seara aceasta avea loc aniversarea lui Kristoff. Cu toții erau agitați și încercau să termine totul cât mai repede posibil. Mii de lucruri trebuiau făcute, mii de lucruri ce nu aveau legătură cu mine: Dulciuri, buchete, muzicieni, mese pline de mâncare de la care nu îți poți lua ochii, toate în această seară. Hmm... tot am impresia că uit ceva. Cadourile!! Asta era! Al meu este deja pregătit. Deoarece nu am voie să părăsesc reședința lui Kristoff, am să îi ofer cel mai prețios lucru al meu. Adevărul este că v-am mințit. Nu doar numele meu a mai rămas de la familia mea. Nimeni nu m-ai știe asta, dar când am ajuns la casa mea care era arsă, am găsit în cenușă ceasul de buzunar al tatei. Tata îl avea de la bunicul și spera să i-l dea viitorului său fiu.Dar cum s-a ales doar cu două fete, am să i-l dau cuiva la care țin foarte mult. Sper numai să îi placă. Norocul meu a fost că este într-o stare foarte bună. L-am păstrat ascuns chiar și de mama mea. Nu este din nu știu ce aur de nu știu câtă avere, dar este cel mai prețios lucru al meu. Poate îl va accepta, chiar dacă este din aur simplu.

-Sunt așa de entuziasmată și de fericită pentru tine! Îmi zice mama mea în timp ce o ajutam cu aranjatul sălii de dans unde se va ține petrecerea.

-M... Mulțumesc, mamă.

-Nu îmi vine să cred că vei participa la petrecere și că te-a invitat chiar contele! Îmi zice ea entuziasmată la culme.

-Mamă, calmează-te! A fost o pură întâmplare să ne întâlnim! Îi zic eu chiar mai entuziasmată decât ea, dar încercând să mă liniștesc.
După ce am terminat cu sala de dans, am mers să îl ajut pe domnul Boris la aranjamentul floral. M-am întrecut pe mine însămi și am reușit să fac, împreună cu ajutorul domnului Boris, cele mai frumoase buchete văzute de ochii mei  vreodată! Pe la 16:00 am mers să mă pregătesc și eu. Am intrat în cameră, am făcut o baie, după care mama împreună cu Alice, Beatrice și doamna Mary m-au ajutat să îmi pun rochia și să îmi aranjez părul. După ce au terminat nu m-am mai putut recunoaște când m-am uitat în oglindă. Parcă aș fi fost o prințesă adevărată! Chiar că semănam cu domnișoarele care vor mai fi acolo.

Adevărat, o să fie multe care o să se învârtă în jurul lui Kristoff, sper să am și eu ocazia să dansez cu el măcar o dată!
Am stat în cameră și am așteptat o veșnicie până s-a făcut ora 19:00. Când am coborât jos, era mai multă lume decât mă așteptam. Am coborât încet scările pentru a nu mă face văzută și am mers în sala de bal. Așa cum a zis și Kristoff, printre atâția nobili nu l-am putut vedea, așa că m-am dus lângă mese pentru a-l aștepta.

Mă uitam în stranga și în dreapta, dar nu îl vedeam. Nu eram atentă nici pe unde mergeam și...

-Oh, scuze!Nu am vrut să vă lovesc! Zic eu jenată, pentru că tocmai am dat peste cineva. Cred că o să pun pe lista mea de obiective un nou obiectiv: ”Să fiu atentă la drum!”

-Ah, nu-i nimic, printre atâta lume e greu să vezi ceva! Îmi zice foarte îngăduitor un nobil, cred că mai mare cu un an decât mine, cu părul negru și ochii la fel de negri, îmbrăcat foarte elegant și cu un zâmbet ucigător de frumos.

-Aveți dreptate. Îi zic eu cu un zâmbet mic pe buze.

-Eu sunt contele Aiden de Rose... , iar dumneavoastră sunteți…??
Am dat de belea! Acum ce îi zic? Trebuie să îi spun un nume real…

-Oh, Aiden… văd că ai cunoscut-o pe verișoara mea! Spune Kristoff care nu știu de unde a apărut, salvându-mă.

-Aha, deci sunteți o verișoară de-a lui Kristoff. Cu adevărat interesant,… zice Aiden cu un zâmbet destul de lung pe față.
Nu prea știu la ce se gândea, dar zâmbetul acela nu aducea a bine. Deodată aud o muzică de vals… Se pare că a început dansul!