Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 12

CARINA

După scena din bucătărie, am ieșit afară și privesc munții încărcați de zăpadă.

-Hei, Carina, ești bine?, vrea Tania să știe.

-Da, sunt, dar nu vreau să vorbesc despre ce s-a întâmplat acolo, mai bine ajută-mă să fac un om de zăpadă., zâmbesc eu forțat.

-Vă ajut și eu., îl aud pe Răzvan. Uite, am adus și un morcov, pentru că și eu aveam de gând să facem unul.

Toți începem să râdem și ne apucăm să rostogolim bulgări prin zăpadă. În mai puțin de jumătate de oră, omul nostru este gata, iar Răzvan mă ridică până la fața lui Olaf, pentru a-i aplica nasul portocaliu. Zâmbesc fericită, Olaf este atât de haios. Încerc prin zâmbet să-mi alung gândurile care sunt plecate în camera lui Sebastian și refuz să mă mai gândesc la ce face el acolo cu Clara.

Dar îl văd pe Sebi cum iese nervos din cabană, se urcă în mașină și pleacă fără să spună un cuvânt.

Peste o oră, toți suntem strânși lângă balansoarul de lemn cu vin fiert în față. Apare și Sebi, care parchează mașina și pornește grăbit spre noi. Îi aruncă Clarei o pungă de hârtie, pe care este scris numele unei farmacii.

-Poftim, înghite-o!

-Ce este asta?, îl întreabă blondina.

-Pastila de a doua zi., mârâie Sebastian. Mi-ai spus în cameră că nu te-ai protejat cu nimic aseară. Ia-o!, tună el.

-Hei, nu cred că e cazul să fii nesimțit., rânjește ea. Nici tu nu m-ai protejat cu nimic., adaugă ea.

-Pentru că eram băut, nici măcar nu-mi aduc aminte că am făcut-o cu tine., tună el din nou.

Clara înghite în sec, iar noi, toți ceilalți, ascultăm tăcuți dialogul lor.

-Nu am nevoie de pastila asta idioată, nu sunt în perioada fertilă, totul va fi ok...te asigur.

-Taci!, țipă Sebi la ea, dar imediat lasă vocii sale o tonalitate mai scăzută. Uite, îmi pare rău dacă ți-am tras-o aseară, îmi mai pare rău și dacă ai interpretat greșit , dar vreau să-și spun acum, de față cu toți, că nu simt nimic pentru tine și trebuie să încetezi să te joci de-a iubirea cu mine, înțelegi?

-Știi ce înțeleg? Că ești un porc, Sebastian! , apoi se ridică și își duce mâinile la ochi, lăsându-ne impresia că plânge.

-Minunat, acum plângi. Hmm, plângi, dacă ai căutat-o cu lumânarea. Ce ai căutat în patul meu, dacă știai că sunt amețit?

-Chiar ești un porc, Sebi! , intervine Răzvan. Cum poți fii atât de nepăsător? Clara este o fată bună, ce naiba ai de te porți așa cu ea? Cum îți permiți să-ți bați joc de ea în halul ăsta?

Răzvan nu apucă să-și termine bine fraza, că se și trezește cu un pumn direct în obrazul drept.

-De când mă abțineam să fac asta!, tună Sebi.

Eu mă ridic de pe balansoar și pornesc în grabă spre cabană, pentru că nu mai vreau să văd și să aud nimic.

Îl aud pe Radu cum îi spune lui Sebastian să mă lase în pace și că va veni el să vorbească cu mine, îl avertizează că este nervos și că nu este bine să vorbească cu mine acum pentru a nu mai scoate prostii pe gură.

Eu o iau la fugă pe scări.

SEBASTIAN

Radu mă trage de mână și mă oprește din încercarea mea de a ajunge la Carina.