Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥

~Capitolul V~

După o lună

Divorțul se încheiase. Oficial, ai mei sunt despărțiți, iar eu stau cu mama.
Mai erau doar 5 zile până la concert. Doamne, câteva zile și visul meu devenea realitate. Sunt asa emoționată. Abia aștept să fac poză cu ei. Visul meu se aproprie de final! Vreau să treacă timpul mai repede. Vreau să mă văd acolo....și ei tot acolo.....în aceeași încăpere cu 5SOS. Nu mai am răbdare, pur și simplu nu mai am răbdare.
.
.
.
.
În fiecare zi ce trecea mă uitam pe biletele alea. Erau niște simple hârtii, dar pentru mine, hârtiile alea erau totul. Erau șansa mea de a-mi îndeplini visul. Mă uitam la poze cu ei și fanii lor. În fiecare zi mi-am pierdut timpul stând în pat și așteptând ziua cea mare, adică astăzi. Nu îmi venea să cred că peste 2 ore concertul începea!

Mă îmbrac cu o pereche de skinny jeans și tricoul meu cu Nirvana. Nu mai gândeam. Eram complet cu capul în nori.
.
.
Stau la coadă. E prima coadă la care îmi place să stau. Era așa plăcut. Peste tot în jurul meu erau fete ca mine...cu vise mari. Înaintând, îi dau biletul acelui om care se uita peste ele și am întrat înăuntru.

Erau o gramadă de persoane. Câteva lacrimi mi-au căzut pe obraz. Erau lacrimi de bucurie. M-am așezat în al treilea rând.

Când au întrat pe scenă toată sala a început să urle. La început au vorbit puțin apoi au început să cânte She look so perfect, Amnesia, Don't stop, Beside you și altele și au sfârșit cu What I Like About You.
Calum avea șuvițe blonde și era îmbrăcat ca de obicei. Michael era roșu. Ash avea părul prins și bandana sa roșie. Iar Luke...era ...așa perfect. Îl iubeam și mai mult că îl vedeam în fața mea...în fața ochilor mei. Nu îmi venea să cred că urma să îl ...ating. Să îi ating pielea aia așa fină. Sau cel puțin așa părea.

Pe parcursul concertului m-am distrat foarte bine. Am cântat fiecare melodie alături de ei.
Când l-am văzut plângând în timp ce cântau Amnesia, îmi venea să merg pe scenă și să îl iau în brațe. Am început să plâng odată cu el. Cu ei. Baieții ăștia mă făceau fericită. Ceea ce nimeni nu poate. Băiatul ăla mă făcea să sufer enorm. Și îl iubeam pentru asta. Îl uram că mă făcea să îl iubesc.

Concertul a durat vreo 2 ore. La final fanele s-au îngrămădit să facă poze cu ei. Eu rămăsesem ultima.

Încet-încet am ajuns mai în față. Luke stătea pe un scaun. O grămadă de fete se agitau și mergeau să facă poză cu Luke. Acesta le refuza. Mă simțeam așa ciudat și îmi era frică. Dacă nu vroia să facă poză nici cu mine?

Am rămas ultima. Am făcut o poză cu Ash, Calum și Michael. Vroiam nespuns de mult și una cu Luke.
-Ăm...Luke...vrei să faci o poză? L-am întrebat
-Îmi pare rău dar sunt obosit.
În acel monent două lacrimi mi-au curs pe obraz. Le-am șters și am plecat.
Mă apropriam spre ieșire. Am început să plâng puternic dar în liniște. Nu știu cum dar am căzut. Nu știu din ce cauză, dar am căzut. M-am trezit pe jos fără să vreau.
Cineva pune mâna pe umărul meu și se așează lângă mine. Era el.
-Dumnezeule, ești bine? Ai pățit ceva? Te doare piciorul?
Mi-am întors privirea spre el. L-am privit în ochii lui albaștrii. Imina îmi bătea foarte tare. Simțeam că mor. Parcă rămâneam fără aer.
.
.
.
-Calum ce mă fac?
-Frate, cum s-a întâmplat asta?
-Nu știu. Pur și simplu eram lângă ea și ...a căzut în brațele mele.
-O să se trezească. Trebuie.
Eram....eram...la spital? Din nou? Ce s-a întâmplat cu mine?
Deschid ușor ochii. Îl văd pe Luke cum stă lângă patul meu. Mă vede că mă trezesc și tresare.
-Ce s-a întâmplat? Îl întreb uitându-mă în jur.
-Nici eu nu știu. Cum te simți?
-Ok. Mă simt ok.
După câteva secunde intră doctorul.
-Sunteți rudă cu domnișoara sau sunteți cumva iubitul ei?
-Ăm...da...sunt iubitul ei.
-Puteți veni puțin cu mine pe hol?
-Desigur.
Mă uitam confuză la ei cum ies din salon. Așteptam să se întoarcă să îmi spună ce am.
După câteva minute Luke întră în salon.
-Uite...ar trebui să te duc acasă și să vorbesc cu părinții tăi.
Nu am zis nimic. M-am ridicat din pat și am ieșit din salon. Băieții așteptau.
-Hei! Îmi spune Michael venind în grabă spre mine
-Hei, Michael!
-Te simți bine?
-Da, acum da. Sunt bine.
-Băieți, eu trebuie să o duc acasă. Ne vedem mai târziu.
Am ieșit din spital. Am urcat într-o mașină și am pornit.
-Ăm...apropo, eu sunt Mia. Spun puțin rușinată.
-Încântat.
-Ăm ...de ce faci toate astea? De ce i-ai spus doctorului că ești iubitul meu?
Si-a întors privirea către mine și mi-a zâmbit.
-Ai niște ochi frumoși să ști.
-Mulțumesc.
Am ajuns acasă foarte repede. Am întrat în casă.
-Trebuie să vorbesc neapărat cu părinții tăi.

Am strigat-o pe mama. A coborât. I-am făcut cunoștință cu Luke, acesta spunându-i că trebuie să vorbească cu ea. Mi-au spus să merg sus. Am rămas pe scări vrând să ascult ce vorbesc.
-Doamnă, nu știu cum să vă zic dar Mia...are probleme cu inima. Știu că vă vine greu să credeți dar...așa este.
Nu îmi venea să cred ce aud. O lacrimă mi-a căzut pe obraz. M-am dus în camera mea. M-am întins pe pat. Priveam tavanul.
După câteva minute bate cineva la ușă. Era Luke.
-Ce ai pățit? Mă întreabă acesta văzând cum îmi ștergeam lacrimile .
-Am...am auzit ce i-ai spus mamei mele.
A oftat.
A început să mă privească. Mai îmi curgea câte o lacrimă, acesta ștergându-mi-o cu dosul palmei.
-Nu mai plânge.
-Zi-mi un motiv pentru care să nu plâng...părinții s-au despărțit acum o lună, stau cu mama, acum mai sunt și bolnavă ...cum să nu plâng?
-Mia, îți promit că de acum incolo nimeni și nimic o să te mai facă să suferi. Doar ai încredere în tine...în mine. Totul o să fie bine. Îți promit.
-Cum?
-Ai să vezi. Doar zâmbește.
Mi-a șters și ultima lacrimă și m-a luat în brațe. Mă ținea strâns. Nu vroiam să îi dau drumul. Era așa perfect.
-Uite, ăsta e numărul meu. Sună-mă când vrei.
-Eu...eu nu știu ce să zic.
-Nu trebuie să zici nimic. Doar...doar fă ce ți-am spus. Ai încredere că totul va fi bine. Pentru că fi. Ai încredere în tine.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Heey. Am reusit sa editez si capitolul asta. Mai am doua si in sfarsit pot pune next. Iaii
Ly ❤