(emoji) inktober 2020 ✔

26. 💀✨💎

"Mainile tale ar putea fi cele ale unui hot." rase matusa ei, in timp ce Amelia ii inapoia inelul. Rase si mai tare cand il vazu. "Sau ale unui doctor, ca doar el ne jefuieste asa."

Amelia rase de dublul inteles al vorbelor sale si ii inapoie diamantul pe care il scoase pe nevazute de la inel. Matusa ei, Luna, avea in jur de 30 de ani. Era verisoara tatalui ei, dar a fost prea tanara sa o adopte cand tatal ei a murit. Acum insa, cand a primit telefonul Ameliei despre incendiu, a chemat-o la ea acasa imediat.

Apartamentul ei era decorat cu mai multe tapiterii decat pereti, cu stele origami de toate culorile si marimile si doze de Monster agatate de tavan. Canapele si paturi pe orice suprafata vizibila, si mai multe lampi si plante decat degete.

Matusa ei era o lesbiana mandra, avand un buzzcut, ruj visiniu inchis in atatea straturi pe buzele ei ca probabil va muri cu el si haine largi, cumparata exclusiv de la barbati sau sectiunea "Halloween".

Tot ea i-a prezentat pentru prima data notiuni precum estrogen, transgender si transsexual, si termenul umbrela "non-binary".

"Vrei sa te numesc auncle?" intreba Amelia in timp ce matusa ei ii facea a doua injectie cu estrogen pe care a avut-o vreodata. Cautase pe internet ce termen ar trebui sa foloseasca pentru acel grad de rudenie, si i se parea ca asta era un moment la fel de bun ca oricare altul sa intrebe.

"Nu, nu trebuie. Identitatea mea de gen e fluida, de-abia daca pot sa ma prind eu ce se intampla cu ea, dar momentan "matusa" e perfect. Daca o o sa vreau sa incerc termenul asta vreodata o sa iti zic." spuse ea, concentrata pe ce facea. Norocul de a avea o ruda ce lucreaza in domeniul medical. "Multumesc ca ai intrebat, totusi. Incepi si tu sa faci parte din lumea contemporana."

Cineva batu la usa, readucand-o pe Amelia in prezent. Se ridica de pe taburetul pe care statea, si deschise usa pentru a o lasa pe logodnica matusii ei, Janna, sa intre. Cara mai multe cutii pliate, iar Amelia zambi fara sa vrea. Matusa ei o privea pe Amelia, iar trsaturile i se intristara.

"Am luat cu foarte mare reticenta cutiile pe care mi le-ai cerut, Meli." spuse Janna, lasand cutiile langa usa si luand-o in brate mai intai pe Amelia (se incorda doar putin), apoi pe Luna. "Stii ca nu trebuie sa te muti in camin, nu? Deja ai stat cu noi la liceu, cea mai grea parte a vietii unui adolescent, ai putea..."

"Nu." spuse simplu, iar Luna ofta exagerat. Amelia zambi scurt. "Am stat destul pe capul vostru, tot liceul." Plus, e mai sigur sa plec acum, pentru ca cine i-a omorat pe parintii si bunicii mei sa nu va gaseasca si pe voi, gandi, dar nu adauga ea.

Acum era randul Jannei sa ofteze, si se tranti in poala Lunei in mod dramatic, desi era un taburet chiar langa ea. Amelia se uita la cutii, degetele zvacnindu-i sa isi faca bagajele si sa plece cat mai repede, insa caminele private se deschideau de-abia in cateva saptamani.

Au trecut ani de la moartea bunicilor ei, dar nu era zi in care sa nu se gandeasca la cum au fost omorati. Vexea zilnic, constient sau in vis, cum orice ramasita de corp ar fi avut era distrusa de benzina si scantei ce aratau ca stele cazatoare.

A facut sedinte de terapie in primii doi ani cat a stat cu Luna si Janna, insa realiza destul de repede ca sedintele alea nu o puteau ajuta; nimic nu putea, in afara de a simti sangele persoanelor ce i-au omorat bunicii pe mainile sale. Nu a spus asta psihologului, sau matusii si logodnicei sale. Era misiunea ei si misiunea ei proprie, si nu avea nevoie de altceva sau de altcineva in ea.

"Macar ti-ai ales o facultate okay." a dat Luna solemn din cap, apoi ea si Janna au izbucnit in ras. "Cum sa mergi pe stiintele educatiei? Credeam ca ti-am dat un exemplu mai bun de atat."

"Nu a fost cazul." a raspuns Amelia, razand si ea. Stia ca glumeste; Luna fusese in fapt persoana ce ii recomandase specializarea asta in cadrul Facultatii de Psihologie, dupa ce vazuse cat de mult ii placea sa stea cu copiii la ea la spital.

"Macar nu e Filosofie." a zis Janna, si incepu sa rada inainte sa isi dea seama ca Amelia si Luna taceau. "Nu...."

"Planuiesc sa o fac dupa facultatea asta." ridica Amelia din umeri. "E un domeniu interesant, si pot sa predau logica si filosofie la liceu dupa ea."

Janna isi trase nasul. "Sa speram ca o sa ajungi mai bine ca mine."

Indica spre salopeta pe care o purta, patata de acuarela: dupa ce a terminat Facultatea de Filosofie, s-a angajat aproape imediat in domeniul artelor, la un studio din centrul orasului. Faptul ca a facut Facultatea da bine in CV-ul ei cand aplica la mai multe gig-uri de arta, dar era evident ca ar fi vrut de fapt sa faca ceva cu acea facultate si nu a reusit.

"Apropo, Meli, eu si Janna voiam sa iti dam ceva." spuse Luna, iar fata Jannei se lumina pe loc in timp ce ii zambi logodnicei ei. Luna scoase dintre pernele unei canapele o cutie, iar Amelia zambi amuzata in timp ce o lua.

"Sunt flatata, dar cateva inele nu o sa ma convinga sa... Oh." Amelia deschis cutia, iar inauntru era o pereche de cercei.

Erau lucrati de mana, usori, in forma oaselor unor cranii, ce aveau inauntru stele. Craniile erau pictate in alb, negru si gri ca un cer intunecat, iar stelele aveau nuante variind de la roz la galben si mov. Amelia isi duse incet mana la urechi, unde de-abia ce isi facu niste piercing-uri noi.

"Ii plac." a zis Luna, iar Janna a zambit.

"Normal ca ii plac, doar i-am facut noi, nu-i asa?" o saruta lung pe buze pe logodnica ei, apoi dadu din degete in directia Ameliei. "Eu am facut modelul si am lucrat la parti, insa am avut nevoie de mana migaloasa a Lunei sa ii asambleze si picteze."

"Sunt... Multumesc." spuse Amelia si ofta strangand cutiuta la piept.

"Fiecare stea are cate o dorinta." a zis Luna, intinzand o unghie lunga spre ea, de parca ar vrea sa o faca sa simta intentia de care vorbea uneori in aer.

"Stii ca nu cred in astea." spuse Amelia incet, inca socata, insa vag amuzata. Nu credea in nimic altceva in afara de ea insasi si planurile sale. Nici nu avea nevoie de mai mult.

"Dar Universul stie." ridica si Janna din umeri, imitand una dintre replicile celebre ale Lunei. Luna isi dadu ochii peste cap in timp ce celelalte doua chicoteau.

"Chiar o face, el..." Luna se opri, uitandu-se in jos la mana ei inca indreptata spre Amelia. "Oh, fir-ar sa fie." incepu ea, iar apoi Amelia ii dadu Jannei cutia in care se aflasera cerceii inainte.

"Cred ca logodnica ta a pierdut ceva." ii facu cu ochiul, iar Janna se ineca cand deschise cutia atuncata de Amelia si vazu diamantul de pe inelul Lunei in ea.

Restul serii trecu incet si dulce, insa peste toti cei din camera era sentimentul asteptarii: Amelia va pleca, iar rutina comoda in care au cazut va disparea pentru totdeauna. Amelia lua o gura din punch-ul non-alcoolic facut de Janna, si se uita pe fereastra, la fum, la oameni, la stele.

Asa era cel mai bine, isi spunea, si inima o durea mai rau de fiecare data cand si-o repeta din nou si din noi si din nou.