Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥

~Capitolul VII~

Nu înțeleg de ce face asta.
Nu înțeleleg de ce se comportă aşa cu mine.
Nu înțeleg de ce m-a adus aici.
Nu înțeleg ce are de gând să facă
Nu înțeleg ce se întâmplă.

M-am uitat la el câteva secunde şi i-am zâmbit, apoi mi-am întors privirea cãtre Michael, Calum şi Ashton.

-Ăm..am observat că nu stați foarte departe de mine. Am zis
-Aşa poți veni când vrei pe aici. Îmi spune Michael care părea foarte fericit.
Am început să zâmbesc şi mi-am dat o şuviță după ureche. Nu ştiam ce să zic. Nu ştiam ce să fac. Am rămas acolo nemişcată aşteptând să spună cineva ceva.

-Păi...eu ar cam trebui să plec.
-De abia ai venit, mai stai.
-Îmi e cam foame. Poate ne vedem mai târziu.
-Sincer şi mie îmi e cam foame. Ce ați zice să mâncăm toți? Ne propune Calum
-Nu băieți ...mai bine aş pleca acasă.
-Mia, stai calmă. Nu ne deranjezi. E totul în regulă.
Luke pune mâna pe spatele meu.
Ne-am îndreptat spre bucătărie unde Ashton a comandat o pizza pentru fiecare.
.
.
.
După o jumătate de oră pizza sosise. Ne-am aşezat cu toții la masă şi am început să mâncăm.
Niciunul dintre noi nu scotea nicio vorbă.
Luke stătea în fața mea. Îl priveam cum mănâncă. Era fericit. Oare la ce se gândeşte? Oare ce-i trece prin minte în momentul ăsta? Mă holbam la el încât nu am auzit că mă strigase Michael.
-Da Michael!
-Ími dai te rog sosul?
-Poftim.
Îi dau sosul şi îmi vãd de pizza mea. Mă uitam în farfurie, când ridic capul şi îl văd pe Luke care avea privirea ațintită asupra mine. Mi-am arcuit buzele în sus într-un zâmbet. Ne uitam unul la altul. Iubeam felul în care mă privea. Era aşa...aşa....ochii ăia albaştrii...ahh!
Ne-am uitat unul la altul câteva minute bune.
Îmi sună telefonul. Era mama. I-am închis şi mi-am băgat telefonul în buzunar.
Mai aveam câteva bucăți de pizza. Simțeam că nu mai pot. Am lăsat jos bucata pe care tocmai o începusem şi am împins puțin mai în fața cutia de pizza. M-am ridicat de la masă şi le-am spus băieților că merg până la baie.

-Băieți, acum chiar trebuie să plec. O să trec şi mâine pe aici.
-Vrei să vin cu tine? Mă întreabă Luke ridicându-se de la masă.
-Nu, e ok. Pot să merg şi singură.
-Se întunecă şi nu vroiam să mergi singură.
-Ok, poți veni cu mine. I-am spus zâmbit.
Şi-a luat un hanorac peste tricoul pe care îl purta şi am plecat.
Mergeam pe trotuar unul lângă altul. Niciunul nu zicea nimic. Vroiam să îl întreb de ce face ce face, aşa că mi-am luat inima în dinți şi l-am întrebat.
-Luke...
-Da Mia
-De ce...am oftat şi am rămas pe loc. De ce faci toate astea? Adică, eu pentru tine sunt doar o simplă fană. Nu înțeleg.
S-a întors cu fața la mine. Era aşa înalt. Mi-a luat mâna într-a lui. Mă uitam în ochii lui, iar el în ai mei.
-Mia, ai răbdare. O să fie totul bine stai calmă. Ai încredere în mine.
Am continuat să mergem.
Am fost tăcuți tot drumul.
Ajunsesem în fața casei. Eram pe puctul de a intra în casă dar m-am răzgândit. Am alergat spre Luke şi l-am îmbrățişat.
-Scuze pentru asta...pur şi simplu aşa mi-a venit.
-A fost frumos. Mi-a plăcut.
I-am zâmbit şi mi-a făcut cu mâna. I-am făcut şi eu la rândul meu.
-Pe mâine. Mi-a spus
-Pe mâine.

________________________________________________________________________________________________
Heii. Asta a fost ultimul capitol pe care l-am avut de editat. Acum pot incepe sa pun next
Ly