Fata din Rândul 3 || Luke Hemmings ♥

~Capitolul VIII~

Heeey. A trecut ceva timp de cand nu am mai postat. Am avut niste probleme cu contul...apoi nu am mai vrut sa continui...pffu...dar iata....am postat capitolul 8 :D
Mi-ar face placere daca mi-ati spune parerea despre capitol si carte si asa :)
Mda.
Enjoy :x

____________

Am intrat în casă și am închis ușa. Am tras aer în piept și m-am descălțat. Mama era pe canapea și se uita la telivizor. Am salutat-o și i-am spus că merg sus. I-am urat Noapte bună și m-am îndreptat leneșă spre scări.
Am intrat în baie să fac un duș. Priveam cum picurii de apă curg pe sticla cabinei de duș și cum se aburise. Am făcut o inimă în care am scris inițialele numelui meu și al lui Luke. L + M. M-am uitat la ea preț de câteva secunde, apoi am șters-o cu mâna. Am oftat.
Nu am mai stat mult că am ieșit. M-am înfășurat într-un prosop și m-am dus în cameră.
După ce m-am schimbat, mi-am luat laptop-ul și m-am așezat pe pat.
Am intrat puțin pe twitter să văd ce e nou, apoi l-am închis. La fel am făcut și cu veioza de pe noptieră.
M-am așezat pe partea dreaptă, acum fiind cu fața spre geam care era între-deschis. Afară nu era foarte liniște. Mașinile treceau una după alta. Chiar dacă nu locuiam în centrul orașului, tot era gălăgie.

*****

Dimineață m-am trezit și am mers direct în bucătărie. Mi-am pregătit un bol cu cereale și m-am așezat la masă. Priveam în gol. Odată masa asta era plină. Îmi e așa greu să spun lucrurile astea, chiar dacă a trecut ceva timp de când s-au despărțit încă nu am trecut peste.
Mâncasem doar jumătate de bol dar simțeam că m-am săturat. M-am schimbat într-o rochie de vară și am plecat la Kim. Nu o mai văzusem de câteva zile și îmi era dor de ea.
Pe drum vroiam să dau o fugă pe plajă, dar m-am gândit că diseară ar fi mai bine.
Am ajuns în fața casei lui Kim. Ares, ca de obicei a sărit pe mine. Știu că mă iubește. Și și eu simt la fel pentru el. Sincer, nu sunt foarte înnebunită după câini, dar...Ares e mai special pentru mine. De când avea câteva zile începusem să mă joc cu el. Când Kim și părinții ei erau plecați, Ares stătea la noi. Îmi amintesc cum alerga prin curtea din spate iar odată a sărit pe tata și i-a murdărit cămașa. Când ascultam muzică la căști și nu îl băgam în seamă, se așeza cu botul pe labe în fața mea și mă privea.

-Nu te-ai săturat să îl scarpini după urechi, nu-i așa? Spune Kim care se afla în pragul ușii cu mâinile în sân și picior peste picior.

-Niciodată. Spun uitându-mă la ea și râzând.

-Dacă mai stai mult cu el mă faci geloasă. Se plânge Kim vrând să pară serioasă.

M-am uitat la ea apoi a venit la mine și mi-a sărit în brațe și am stat așa câteva secunde, apoi am intrat în casă.

-Bei o cafea?

-M-ai dezamăgit. Credeam că mă cunoști.

-E vina mea că nu ai mai trecut de mult pe la mine? Încearcă aceasta să se apere. Omul se schimbă pe zi ce trece.

-Așa e. Sincer, îmi era dor de citatele tale din generelă. Amândouă începem să râdem amintindu-ne cât de penibile eram acum câțiva ani.

Am început să îi povestesc ce am făcut zilele trecute.

-Aa...aici locuiesc băieții ăia?

-Da. Stau mai aproape de mine decât credeam.

Am vorbit vreo oră până când stomacul meu a început să facă urât, iar Kim a fost nevoită să îmi pregătească ceva.

-Nu trebuia să te deranjezi, oricum o să merg acasă imediat.

-Încui ușa. Nu pleci nicăieri.
Râd.
-Sar pe geam.
-Nu! Spune Kim vrând să pară serioasă.

După ce am terminat de mâncat am decis amândouă să ieșim să ne plimbăm.
Eram în curte. Ares a început să latre.

-Poate să vină și el? Am întrebat făcând o față de-aia scumpă.

-Dar...

-Te roog. Îl țin eu.

Kim se uita la mine, apoi la Ares, apoi iar la mine, iar la Ares, iar la mine și a încuviințat. Am alergat țopăind către câine pentru a-i pune lesa.

-Ares, mulțumește-i Miei. Spune Kim aplecându-se spre el.

Câinele a scos un lătrat în semn de Mulțumesc și ne-am continuat drumul.
Tocmai intrasem pe strada casei mele. În fața acesteia era oprit un taxi în care după câteva secunde a urcat mama mea apoi a plecat. A trecut pe lângă noi. M-am uitat cu atenție la mașină. Din nefericire geamurile erau fumurii și nu am văzut mare lucru. În momentul ăla mă simțeam așa inutilă. Invizibilă. Mă simțeam...un nimic. Noroc că o am pe Kim lângă mine.
Mergeam tot înainte. La un moment dat îmi sună telefonul. Era Luke. Mi-a spus că vine cu Calum la noi.

-Nu mă supăr. Mi-ar face chiar plăcere să îi întâlnesc.

Peste câteva minute sosiră și Luke și Calum.

-Cine e frumosul ăsta? Spuse Calum venind către Ares.

-El este Ares. Răspunse Kim. Este câinele meu.

-Hey Ares! Eu sunt Calum! Hai dă lăbuța.

Eu și Luke am început amândoi să râdem uitându-ne unul la altul.

-Kim, după cum ai auzit el e Calum, iar el e Luke. Băieți, ea este Kim.

-Încântată.

-Și noi.

Luke a parcat mașina în fața casei apoi am început să ne plimbăm. Calum mă tot bătea la cap că vrea el să îl plimbe pe Ares. Am cedat și i l-am dat.
Ajunsesem într-un parc. Ne-am așezat pe o bancă. Priveam toți copiii care se dădeau pe topogane și leagăne.
-Îmi e dor de copilărie, am spus. Aș vrea să mă mai simt ca un copil.

-Ușor, spune Luke ridicându-se.

M-a luat de mână și m-a tras după el. Nu prea îmi dădeam seama ce vrea să facă. A început să urce pe scara de la topogan. L-am urmat. S-a băgat într-un tunel și și-a scos capul într-una din găurile din acel tunel. Mi-am băgat și eu capul în altă gaură și m-am uitat. Am ieșit din tunel și ne-am dat drumul pe topogan.

-Nu m-am așteptat la asta. I-am
zâmbit.

S-a întors imediat și a fugit spre leagăne. Ne-am dat și în acelea.