I can't help but want you (boyxboy)

9

N/A: Finally scriu de pe telefon lol și acum mi se pare așa dificil mor

(...)

Gumă cu aromă de căpșună.

(...)

Mă dau cu câțiva pași mai în spate și-l privesc ușor încordat. Înghit în sec, arcuindu-mi o sprânceană, dar expresia sa nu se schimbă deloc. 

— Glumești? reușesc să pronunț cuvintele confuz și îmi umezesc buzele cu vârful limbii.

Derek? Eram atât de bulversat de tot ce se întâmplă în momentul ăsta. Bărbatul nu își mai ridica privirea spre mine, frămătându-și degetele agitat. Eram prieteni de o veșnicie, nici nu ținusem contul anilor, dar mereu fusesem noi 4. Am avut aceeași tutori, am fost vecini, tații noștri mereu ne cărau la aceleași adunări și de când țin minte am fost prieteni. 

Iar acum să-l aud pe el că mă place mai mult decât pe un prieten – cuvintele mi se blocau în gât. Cuvintele sale nu aveau nici un sens în mintea mea, iar imaginea sa abătută. Era jenat, se simțea rănit de faptul că l-am refuzat – dar, la dracu, cum sari pe cineva fără să nu fii sigur că sentimentele sunt reciproce? Niciodată nu m-am gândit la el în genul ăsta. Cum naiba să reacționez?

— Aș vrea să fie doar o glumă, un râs inconfortabil și forțat îi părăsește buzele. Te plac deja de aproape un an, înghiți în sec.

Iau o gură adâncă de aer. 

Acum cum ar trebui să reacționez? Ultimul lucru la care m-am gândit vreodată este la Derek în alt mod decât un simplu prieten. Mă rog, nu chiar un simplu prieten, fusese atât de mult timp cel mai bun prieten al meu… și încă este, deși în momentul de față sunt atât de bulversat.

— De ce îmi spui abia acum? Nu aveam de gând să te judec… murmur.

Nu aveam de gând să-i accept sentimentele, nu puteam face asta, dar nu voiam nici să-l urăsc pentru asta. Era o persoană apropiată pentru mine, însemna enorm și să-l pierd acum pentru ceva de ce nu este în stare să controleze – ar fi complet penibil din partea mea. Deși era clar că de acum încolo, nu știu dacă va mai fi totul la fel.

— Oh, la naiba, Chris, știu că nu mă placi și nu împărtășești nici un sentiment cu mine, dar… trebuia să fac asta cândva. Nu pot ține totul doar pentru mine, iar faptul că ieri ai plecat undeva – habar nu am, m-am simțit atât de penibil și acum să te aud cum vorbești că ai petrecut noaptea cu cineva. Mă simt gelos, al dracului de gelos, deoarece tu nu ești neapărat genul ăsta. Mereu am crezut că sunt norocos că tu nu ești genul care umblă cu alți oameni și mereu te plângeai că alții sunt plictisitori, dar tot stăteai cu noi. Dar doar imaginea mintală că tu ai fost aseară cu altcineva, mă ucide. Îmi pare rău că reacționez atât de prostește, îmi pare sincer rău… n-am nici un drept asupra ta, dar mă simt jalnic și oribil, șoptește mai mult cuvintele pentru sine și își strânge materialul hainei în pumni.

Îl privesc încordat. N-am știut niciodată, nici măcar un gând despre ideea asta nu mi-a trecut prin minte vreodată.

— Sincer, nu știu cum să mă comport. Chiar nu simt nimic pentru tine, nu pot minți… dar nici nu vreau să închei prietenia asta pentru așa ceva. Îmi pare rău, nu știu ce să zic, n-am vrut să te fac să te simți în așa mod. Mai știe și altcineva?

Mă privește tăcut pentru câteva secunde și răsuflă ușurat.

— Mă bucur că nu vrei să închei prietenia, m-aș fi simțit și mai penibil decât o fac, surâse încordat. Nu știe nimeni, am încercat mult timp să mă mint pe mine că ceea ce simt este fals.