Fata bionica

Capitolul 18. Un testament si multe socuri ( din nou din persectica lui Mary)

        Cand am aflat ca parintii mei au murit am fost devastate. Fara sa imi dau seama am alergat din biroul lui Ken si nu am realizat ca am ajuns in afara orasului decat cand am plecat de acolo Cu Alex. Durerea ma sfasie, ma arde, imi mananca sufletul. Ma simt doborata.

            Iubitul meu imi este medicament. Inca din momentul in care s-a asezat langa mine m-am simtit mai bine. Si Denise si Damian imi sunt alaturi. Ken si Clarisa, Marcus si Petunia. Toti! Familia mea! Cat de bine suna! Familia mea minunata! Oi fie u orfana insa inca am o familie mare si iubitoare iar acest lucru ma ajuta sa nu cad in depresie.

            Un ciocanit de atentionare in usa deschisa m-a trezit din ganduri:

            ― Mary, a venit domnul Davis, notarul. zice Ken. Il aduc in birou?

            ― Da, te rog!

            De cinci zile nu prea mai vorbesc, nu prea mai mananc, nu prea mai fac nimic. Cei din casa imi inteleg nevoia de a sta singura si mi-o accepta. Ken m-a lasat sa stau in biroul lui cat de mult imi doresc. Este cel mai linistit loc din casa si cel mai confortabil, dupa parerea mea.Practic m-am mutat aici iar pe Ken nu il deranjeaza acest lucru. El sta la birou si lucreaza in timp ce eu stau si privesc in gol, meditand. In rarele cazuri in care mananc, o fac aici. Tot aici ma cuprinde si somnul. Ma trezesc in camera Denisei, care acum este si camera mea, dusa in brate de catre Ken, Alex sau Damian, care s-a mutat si el aici. Se pare ca a inceput sa ma cuprinda somnul de mai multe ori pe zi. De multe ori sunt lasata sa dorm in birou iar daca sunt adusa in camera, tot in birou ma refugiez.

            In aceste cinci zile mi-am revenit sufficient psihic incat sa rezist unei intrevederi cu notarul parintilor mei. Vor fi langa mine si baietii familiei mele “ adoptive”, Ken, Mian, Alex, si Mark, asa doreste Marcus sa ii spun “ acum ca suntem apropiati” ( citat din replica lui).

            Domnul Davis a intrat in birou cu o servieta in mana si dupa el toti masculii familiei. M-am ridicat in semn de respect:

            ― Buna ziua, domnule Davis!

            ― Buna ziua, domnisoara Stanley! Imi pare rau pentru pierderea dumneavoastra!

            In acel moment usa biroului s-a inchis iar ceilalti s-au facut comozi. Ken

pe locul lui de la birou, Alex langa mine iar Damian si Mark  in spatele meu protector ca niste frati mai mari. Notarul s-a aratat uimit:          

            ― Domisoara Stanley, as fi preferat sa vorbim intre patru ochi!

            ― Noi ramanem aici! intervine Marcus. Pentru suport moral. Asta desigur, daca si Mary doreste.

            Vocea lui autoritara nu lasa loc de discutie. Eu i-am rugat sa stea cu mine iar ei au acceptat fara sa stea pe ganduri.

            ― Domnule Davis, eu prefer sa ramana si familia mea.

            Apoi observand ca inca sta in picioare:

            ― Nu luati loc?

            Retinut si vizibil deranjat de compania nedorita s-a asezat. Si-a deschis servieta si a scos mai multe documente din aceasta.

            ― Dupa cum stiti, in calitate de unic copil sunteti si unica mostenitoare a Marisei si Marian Stanley. De aceea, dumneavoastra va lasat toata averea lor.

            ― Parintii mei nu aveau foarte mult!

            ― Sunteti convinsa? Conform acestor hartii, dumneavoastra va revin urmatoarele: casa decedatilor din San Salvador, insula  „ Carina” din Marea Baltica, vila „ Mary” din Toscana, Italia, iahtul „ Mariah” tot din Marea Baltica precum si suma de 50.000.000.000. $ din contul acestora de economii. Am primit instructiuni de la tatal dumneavoastra ca dupa moartea acestuia sa deschid un cont bancar pe numele dumneavoastra in care sa virez banii iar acest card sa vi-l inmanez in momentul citirii testamentului. De asemenea, au dorit sa va mai inmanez o scrisoare de adio „ Jurnalul familiei Stanley”, ce contine si arborele familiei.

            Omul a terminat de vorbit iar eu cred ca o sa raman surd ape veci! De unde Dumnezeu au parintii mei o asemenea avere? Ce naiba se intampla aici? Ma uit la prietenii mei din incapere si imi pot vedea uimirea si confuzia  care este oglindita si pe fetele lor.

            ―  Cum… cum? Domnule Davis, cred ca ati gresit familia!

            ― Imposibil domnisoara. Sunt notar si avocat particular. Acum, daca sunteti draguta, va rog sa imi semnati cateva acte si am terminat.

            Am luat stiloul intins de Ken si am semnat mecanic hartiile. inca uiita de cele intamplate dar si de cele aflate.

            Notarul mi-a inmanat un plic gros ce continea cardul de credit cu mostenirea in bani, scrisoarea de adio de la parintii mei, actele de proprietate pentru casa, vila, iaht si insula. De asemenea, a mai scos din servieta o carte goasa  cu coperti din piele „ Jurnalul familiei Stanley”. Apoi si-a luat ramas bun si a dat sa iasa pe usa insa a facut cale intoarsa si a adaugat:

            ― Domnisoara Stanley, parintii dumneavoastra v-au iubit foarte mult! Nu de putine ori mi-au spus cat de mandri sunt de dumneavoastra. Si mi-au mai spus ca tot ce isi doresc si si-au dorit de cand v-ati nascut a fost ca dumneavoastra sa fiti fericita in viata! Si cand vad ce familie unita aveti in present in jurul dumneavoastra si ce prieteni buni, stiu ca dorinta parintilor dumneavoastra este si va fi implinita! Sunteti o persoana extrem de norocoasa!

            Davis iese.

            ― Mary…

            Tonul socat al iubitului meu ma determina sa imi intorc fata spre canapé unde el si Damian stau ca nesimtitii cu nasul in „ Jurnalul familiei Stanley”

            ― Stii ca ai origini regale?

            ― Si multe genii? il completeaza Damian.

            Poftim?