Among The Shadows of the Past

Capitolul II

Nu am inteles niciodata ce s-a intamplat cu adevarat in acea zi. Ce vroia acea bestie de la parintii mei a ramas un mister si in ziua de astazi. Eram prea mica sa inteleg si prea speriata sa incerc.. Am incercat de mai multe ori sa aflu de la mama,dar de fiecare data nu primeam decat raspunsuri vagi care ma nemultumeau. Am hotarat sa nu mai insist pentru ca vedeam in ochii ei durerea pe care i-o provocau aceste intrebari.Timp de 11 ani acelasi cosmar imi bantuie visele si ma face sa tremur de groaza. La inceput cosmarurile nu erau atat de dese si niciodata nu ajungeam pana la sfarsit,dar odata cu cresterea mea au crescut si cosmarurile.  Fata demonica a bestiei nu imi aparea in vise,dar acum fiecare detaliu mi se intipareste in minte. Fiind foarte mica,te-ai fi asteptat sa uit cu timpul, sa ma desprind de trecut,dar se intampla exact invers.

Dupa intamplarea asta ne-am mutat foarte des si niciodata nu mi-am legat o prietenie cu cineva stiind ca oricum vom pleca. La inceput eram furioasa pe mine,pe mama,pe scoala, pe tot ce se intamplase si incepusem sa ranesc persoana pe care o iubeam cel mai mult.Eram genul de rebela tacuta.

Incepusem sa o bombardez pe mama cu tot felul de intrebari care mai de care mai ciudata nepasandu-mi de faptul ca o doare sa vorbeasca despre tata. Stiam ca imi ascunde ceva, stiam ca ma tine departe de ceva dar nu stiam ce.

Zilele erau toate la fel. Acelasi cosmar de fiecare data cand adormeam, aceleasi stari de neliniste din suflet. Cu timpul am invatat sa le tin departe de mine. Am incercat orice se putea sa ma distraga de la patul confortabil si moale. Si mi-am gasit refugiul in pictura. Era singurul lucru care ma dezlipea de realitate si ma facea sa uit de grijile mele.

Uneori pictam lucruri pe care nici eu nu le intelegeam pe deplin. Pur si simplu imi veneau tot felul de imagini in minte pe care eu le transpuneam pe panza. Credeam ca sunt pure coincidente, ca e doar imaginatia mea. Asa credeam si asa ma obligam sa cred, ca sa nu o iau razna. Dar toate pana intr-o zi cand bunica mea a venit in vizita. Mama i-a povestit despre talentul meu si ea a insistat sa imi vada lucrarile. Intrata in camera a analizat fiecare pictura in parte pana a ajuns la portretul unui barbat. Nici eu nu stiam cine e, de unde e, unde l-am mai vazut,stiam doar ca seamana cu mine. Totusi reactia bunicii ma surprinse peste masura. A atins usor panza si a inceput sa planga,murmurand usor: Copilasul meu! Copilasul meu!. Privirea mamei s-a transformat in groaza si am vazut cum incerca sa o scoata pe bunica din camera mea.

--------------------------------------------------------------------------

M-am dat jos din pat, îndreptându-mă spre baie.De data asta nu adormisem,dar imaginea LUI imi ramasese imprimata in minte din cauza cosmarului pe care il avusesem acum cateva nopti.Mi-am stropit faţa,apa îngheţată prelingându-mi-se pe gât.Sprijinindu-mă de marginea chiuvetei ,m-am uitat în oglinda.Eram dezgustată de propria reflexie.Pungi vineţii îmi atarnau sub ochi,iar pielea îmi era mai albă ca de obicei. Am încercat să îmi acopăr cearcanele şi să dau puţină culoare feţei mele,dar fară succes. Orice încercare de a-mi face pielea să prindă o culoare normală eşua,iar eu arătam la final ca un clovn nebun scăpat de la circ,dar eram obişnuită. Eram obişnuită sa fiu mai specială,cum ar spune mama, sau mai bine spus o ciudată, eram obişnuită să fiu batjocorită de cei populari şi eram obişnuită cu gândul că nu voi fi niciodată ca ei.

Era greu sa supravietuiesti doar cu cate doua,trei ore pe noapte,dar eram o eleva excelenta. Timpul liber pe care il aveam noaptea imi servea pentru invatat. Desi la scoala eram o epava, acasa reuseam intr-un fel sau altul sa inteleg fiecare parte din lectie.

In acea dimineata am avut un sentiment ciudat. Sentimentul ca ceva se va schimba drastic,dar nu stiam ce.

Am hotarat sa o iau prin mica padure ce se intindea in fata casei mele. Adancindu-ma in padure,am inceput sa ma simt libera. Aerul curat imi umplea pamanii si imi limpezea gandurile. Fiind aiurita si ametita,abia am observat piatra rosiatica si stralucitoare pierduta printre firele razlete de iarba.

Am luat-o curioasa in mana si am inceput sa o studiez. Era asa de frumoasa. Razele soarelui se revarsau peste ea facand-o sa para translucida si era atat de calda.Era ciudat,dar parca simteam o legatura cu acea micuta piatra. Am ignorat sentimentul si am bagat piatra in poseta.