Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 26

  Eu :Esti cel mai bun când vine vorba de încurajări. Ce pot spune?
    Jimin :Ma bucur ca apreciezi.
***
Ajunși într-un final, cobor din mașină iar în fața ochilor mei se afla o casă uriașă.
  Părea mai mult a palat sincer. Jimin imi prinde mâna întra lui.
   Ma uit urât la el.
Jimin :Nici mi-e nu-mi face plăcere stai calma.
    Odată ce am intrat  am dat ochi în ochi cu cei mai dubioși oameni posibili. Ma asteptam la o petrecere cu oameni eleganti, plini de bani, și ingâmfati. Dar evident, ca la Jimin nu e posibil asa ceva.
    Jimin :Îl vezi pe bărbatul acela de lângă masa cu flori?
Eu :Da.
  Jimin :El este cel care trebuie să moară în seara asta. Ai decis prin ce metoda?
  Eu:Nu..De ce nu faci tu asta?
  Jimin :Du-te odată la el și nu te mai plânge!
  Înghit în sec, și cu pași minusculi  ma apropii de el.
   Deja își fixase privirea pe mine, zâmbind.
    Zâmbesc la rândul meu.
X:S-a întâmplat ceva domnișoară?
  Eu :Nu neapărat. Nimeni de pe aici nu prea pare capabil de o discuție și ma plictisesc. Însă tu, mi-ai atras destul de mult atenția.
   X:Îm.. Zău? Am vazut ca ai venit cu un băiat aici.
   E iubitul tău?
Eu :Da... Însă ma calca pe nervii.
   Cum te numesti?
X:Harry.
Eu :Interesant.
   Asa numitul Harry își mută mâna pe șoldul meu. Imi venea să vărs sau să-i sparg paharul de vin direct în cap.
  Arunc o privire în spate. Jimin era la o masă, având în mâna un pahar, uitându-se din când în când la mine.
  Îl injur printre dinți.
Eu :Nu vrei sa mergem într-un loc mai liniștit? Aici e prea multă gălăgie.
  Harry :Sigur.Stiu unde s-a mergem.
  Îl las să o i-a înainte, urmându-l.
Urcam spre etaj, apoi intram într-o cameră.
   Bun Hara, termină asta mai repede.
    Eu :Ai soție? Sau copii?
Harry :Am un băiat de 19 ani. Soția m-a părăsit acum multă vreme.
   Eu :Cred ca ți-a fost greu singur...
Harry :Încă imi este,mai tot timpul sunt stresat din cauza băiatului meu.
   Îl trantesc pe pat.
Eu :Nu vrei sa te ajut sa te relaxezi puțin?
   Își pune mâna pe fundul meu.
Harry :Nu m-aș supăra.
   Încep să-l sărut, și să-i dau cămașă jos.
   La un moment dat, decid ca ar fi cazul să termin o dată, imi strâng tot curajul pe care l-am avut vre-o data, și scot pistolul de sub rochie, și o îndrept spre el.
    Rămâne nemișcat, uitându-se spre armă.
Harry :Sper ca iti bați joc de mine.
   Eu :Imi pare rau, da ți-ai fi dorit asta. La fel și eu.
  Apoi apăs pe trăgaci. Rămân un minut să realizez ce tocmai am facut, însă nu aveam timp de stat.
   Ascund pistolul sub rochie, apoi ies, cautându-l pe Jimin.
    În loc să-l găsesc pe el, dau peste cineva.
   Eu :Scuze, n-am vrut.
X:E ok.
     Ma uit în sus, să-i zăresc ochii persoanei de care tocmai m-am lovit. N-am să mint, n-am văzut în viața mea ochi mai frumosi  .
   Era un băiat înalt, par brunet, ochi verzi și o piele alba.
    Rămân holbându-mă la el, până ce Jimin apare și distruge tot.
   Jimin :Hara, ai terminat?
Hara :Da.. Da. Putem pleca.
     Ma prinde de braț, și ma trage după el.
   Eu încă eram cu gândul la acei ochi verzi incredibili, tocmai de aceea Jimin a trebuit să tipe la mine ca să fiu atentă la ce spune.
  Jimin :Hara!
Eu :Da!
   Jimin :L-ai ucis?
Eu :Da... E adevărat? A avut o soție?
    Jimin :Asa cred. Ți-a mai spus ceva înafara de asta?
Eu :Da.Are un fiu de 19 ani, aparent.
   Crezi ca este și el la petrecere?
Jimin :Este.Albiciosul de care te-ai izbit  , el e.