Capitol fără titlu 14

89 9 0
                                    

SEBASTIAN

Dimineață, intru în bucătăria cabanei cu Carina pe umărul meu, oferind la toți cei de aici o priveliște de vis către posteriorul ei. Ea mă lovește cu pumnii în spate și chicotește. Toți sunt deja la masă.

-Neața, scuze pentru întârziere, dar maimuțica asta nu voia să se dea jos din pat, așa că a trebui să o iau pe sus., rânjesc eu fericit, apoi o las pe Carina jos, exact lângă cafetieră.

-Neața!, se aud mai multe voci și când mă uit cu coada ochiului către masă, îi văd pe toți mustăcind.

Cel mai probabil toți și-au dat seama care este cauza fericirii mele. Singura care nu mustăcește este nimeni alta decât Clara.

Pun cafea în două căni, iau una și mă așez pe unul dintre scaunele libere. Carina rămâne lângă dulap să caute frișca pentru cafeaua ei. Iau de pe masă o felie de pâine prăjită și mușc , dar nu apuc să înghit că mă și înec când o aud pe Clara:

-Pe bune, Sebi, tu chiar i-ai pus-o piticaniei ăsteia?

Tușesc de două ori în încercarea de a-mi recăpăta vocea și vreau să spun ceva, dar observ cum toți ochii sunt ațintiți pe mine.

-Dar ce, piticele nu au voie să și-o tragă până rămân fără vlagă? Se aude vocea Carinei care face aluzie la ce a spus Clara ieri la masă.

O văd cu pe maimuța mea cum se apropie de masă, își pune cana pe ea și bagă degetul în frișcă, ducându-l mai apoi la gură. Suge frișca și își trece vârful limbii peste buze. Dumnezeule, înghit în sec și mă înec pentru a doua oară pe ziua de azi. Sunt uimit de cât de puternică este și de cât de bine face față la atacul Clarei. Iar gestul ei...aseară am creat un monstru. Mustăcesc și iau o gură din cafeaua mea.

Toți izbucnesc în râs, iar Clara se ridică furioasă, bătând cu palmele în masă. Carina se așază în poala mea, deși scaunul de lângă mine este liber.

-Nu pot să cred!!!, țipă Clara. Zi, e adevărat? I-ai tras-o ăsteia?

Maimuța de pe picioarele mele începe să se bâțâie nervoasă. Se pare că vrea să-i dea un răspuns Clarei, dar nu am de gând să o las, așa că o opresc printr-o strângere de șolduri și o imobilizez.

-Puiule, nu te mai bâțâi atât. Am în cap o fantezie nebună cu tine, aici. Nu aș vrea să le stricăm tuturor micul dejun, așa că oprește-te., chicotesc eu.

Apoi îmi mut privirea pe Clara:

-Ca să-ți răspund la întrebare...nu, nu i-am tras-o Carinei. Am făcut dragoste cu ea, este o mare diferență, dar tu nu cred că ai de unde să știi ce înseamnă., îi spun pe un ton calm și fără să o menajez deloc ,pentru că m-a enervat rău atitudinea ei față de maimuțica mea.

Aceasta pufnește nervoasă, apoi face stânga împrejur și părăsește bucătăria.

-Chiar era nevoie să fii atât de nesimțit?, mă atacă Răzvan în timp ce se ridică și el de la masă și o urmează pe Clara.

Sunt aproape sigur că i s-au cam aprins călcâiele după ea, dar nu văd să aibă nicio șansă la ea, dat fiind faptul că aceasta este cu doi ani mai mare decât el și evident, este îndrăgostită de mine.

Din nou toți cei rămași izbucnesc în râs și declarăm micul dejun terminat. La propunerea lui Radu, ieșim din cabană și ne bucurăm de zăpadă printr-o bătălie demențială cu bulgări.

***

CARINA

Tania mă prinde de mână și mă roagă să merg cu ea în cameră. O urmez fără să pun prea multe întrebări pentru că mă gândesc că vrea să-mi povestească cum îi merge relația cu Radu.

Dragoste adolescentină și bariere ❤Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum