The physical crazy

Partea 1

Așezată pe un scaun din lemn masiv, priveam pe geam timpul frumos de afară. Înfing enervată furculita în carne și o las așa, în timp ce cuțitul îl trec de-a lungul farfuriei, sunetul scârțâit ce-l scotea bucurându-mi auzul. Uram ce priveam, și mă enerva atât de tare încât acest sunet ascuțit mă liniștea. 

Două bătăi în ușă mă opresc din activitate, stau nemișcată și aștept ca mama să intre.  

- Îmbracă-te, sora ta se află la spital. Tocmai ce m-au sunat!  părea destul de îngrijorată și nu înțelegeam prea mare lucru. Puteam prea bine să rămân și singură acasă. 

Însă asta nu se întâmpla niciodată..

Nu-i adresez nici o vorbă, doar mă ridic să-mi iau geaca neagră de blug din dulap, aceasta spunându-mi că mă așteaptă la mașină. 

Deși era cald afară, nu suportam ca soarele să-mi atingă pielea. Uram asta, mă scârbea de-a binelea.  Îmi pun șapca neagră în cap, și mă privesc în oglindă. Arătam a dracului de bine și iubeam asta. 

Îmi fac singură cu ochiul, apoi părăsesc camera în liniște. Traversez holul lung al casei, mai apoi cobor niște trepte, închizând după mine ușa cea mare de la intrare.  Șoferul îmi deschide portiera, evitând orice alt act vizual sau fizic cu mine, eu intrând imediat. 

O observ pe mama cum îmi aruncă o ușoară privire, retrăgând-o imediat, vrând să pară calmă și fără grijă. Însă neliniștea i se citea pe chip, picioarele îi tremurau, iar jocul degetelor nu îl înceta. 
Mă enerva agitarea ei, îmi doream să o opresc, dar am ales să tac de data aceasta. 

Nu era momentul să încep o șcenă, situația era destul de complicată și fără micile mele intervenții. Am ales să-mi dau doar ochii peste cap și să aștept să ajungem o dată la spital. 

Nu pricepeam situația și ce avea sora mea de împărțit cu spitalul. Dacă a avut un pur și simplu leșin din cauza dietei sale proaste pe care o urmează, sau o simplă anemie? Sau poate s-a drogat și or fi intrat într-un mic sevraj. Orice s-ar fi putut întâmpla, dar nimic nu ajută dacă ești agitat și îngrijorat în astfel de situații. 

Sincer, eu în locul mamei m-aș îngrijora pentru alceva... 

- Am ajuns, doamnă! vocea groasă a șoferului o scoate pe mama din gânduri. Aceasta iese rapid din mașină, trăgându-mă și pe mine după ea. 

Gestul său mă uimește, niciodată nu mi-a mai atins mâna așa. Mă încrunt, iar în drumul nostru, îmi trag mâna dintr-a sa. Începe să mă enerveze și nu mai am mult până să explodez. Dar încerc să mă păstrez calmă, mai ales atunci când proasta de la recepție abia a găsit sala în care sora mea a fost internată. 

- Anastasia! exclamarea ușurată, dar speriată a mamei sparge liniștea în salon.  Începe să plângă în hohote când o vede pe sora mea vânătă și bandajată din cap până în picioare.

Chiar arăta ca Dracu! 

- Oh Doamne ,Dumnezeule! Ce ți s-a întâmplat? Oh, copilul meu, cine ți-a facut asta? 

Întinsă pe pat, sora mea este ridicată și luată în brațe de către mama, începând să plângă tare pe umărul acesteia.

- Îmi pare rau! exclamă printre hohote, strângând-o pe mama mai tare în brațe. 

A început să îi explice șcenele în care aceasta a fost agresată la școală de către colegi, și cum au împins-o pe scări. Totul mă enerva, cum putea fi atât de proastă? Cum să lași să ți se întâmple asta?