Ne jucam cu FOCUL |FINALIZATĂ|

CAPITOLUL 7

Perspectiva lui Cristi:

O întorc înapoi, pe superba blonda si-o sărut puternic aceasta imediat punând ambele maini pe pieptul meu.
Decand timp vroiam sa fac asta, buzele ei firave si fine, ochii ei verzi, parul blond natural...
Fata asta ma înnebunește si ma face să-mi iau mințile.

După câteva minute, desprindem sărutul si-o privesc în ochi în timp ce o mângâi pe ambi obraji.

Oana: Cristi... Spune cu glas mic, blonda din fata mea

Cristi : Da Oana, spune! Îi spun fetei cu ochii precum smaraldul, simțind ca tremura

Oana se uita la mine, si ma împinge usor apoi face pași în spate.

Oana: Nu e bine ce facem, si nici nu cred ca trebuia sa faci asta. Îmi spune, zâmbetul pierindu-mi

Cristi: Glumesti nu? O întreb simțind cum cineva îmi baga un cuțit în inima

Oana: Nu... Nu simt la fel. Nu vreau sa am vreo legătură de genul asta... Putem fi amici, prieteni dar... Nimic mai mult. Spune in timp ce isi mișcă ochii stresata

Ma uit la ea dezamăgit, si ma întorc pe călcâie apoi plec.

Nu-mi vine să cred... Ea nu simte la fel, ea... Nu vrea sa fim împreună, sa ne mărturisim sentimentele, sa fim si noi doi oameni fericiți. Oare ce vrea fata asta de la mine, ca sa pot sa-o țin măcar câteva secunde în brate? Mă întreb în gand, în timp ce lacrimile îmi invadează obraji si curg usor dand cu pumnul în primul copac pe care il prind

Perspectiva Oanei:

Ce ma apuc, doamne? De ce l-am refuzat pe bietul băiat? De ce nu i-am spus ce simt? Dacă l-am rănit? Sau poate i-am frânt inima? Ce ai făcut, Oana? Mă întreb în gând, si ma las usor in jos pe parchetul din camera mea

Oana: În inimaaaa ta, amintirile îngheață
Iubirea e in ceață... Dar tot în inimaaaa ta
Mai e o speranța, pentru o noua viata. Fredonez în timp ce ma uit pe geam

De ce nu pot avea o relație si eu? De ce resping băiatul, care vreau să-l am cel mai aprope?

Oana: Dă-mi primăvara, în viața mea
Când vara vine, simt că numai pot zbura
Si toamna, aerul din viata mi-l iei
Iarna ma îngheață, am ochii grei
Când nu știu ce vrei... Fredonez în timp ce ma gândesc la el

Imi bag ambele maini in par, oftand usor si ma arunc în patul din camera mea lasand pleoapele sa pice ușor.

X: Mami! Mami! Aud o voce de copilaș si deschid usor ochi, privind in jur

Cristi: Te-ai trezit, mami? Întreabă acesta, venind cu o fetiță în brate care era blonda si avea ochii căprui

Zâmbesc usor, si ma ridic stand pe vine lângă cei mici.

Amza: Ne jucăm cu mingea? Întreabă micul șaten, luând o minge de fotbal

Beatrice: Eu vreau să ne jucam cu păpușile! Exclama mica blondina, care era în bratele lui Cristi

Acesta rade amuzat, si ma ține usor de mana privind verighetele noastre tremurand puțin.
Ne apropiem usor, înghitand in sec lasand capul intr-o parte si ne atingem buzele usor lăsându-ne duși de val.

Ma trezesc transpirata, avand mana pe piept in timp ce mă privesc în oglinda.

Oana: Doar... Doar am visat. Spun tremurand, și ma ridic plecând la baie

Perspectiva lui Cristi:

Parchez motocicleta în fața apartamentului Oanei, apoi îmi dau joc casca și claxonez de câteva ori.

Cristi: Oana! IUBIRE, IEȘI AFARĂ TE ROG FRUMOS! Tip din toți plămâni, in timp ce claxonez

X: Măi băiete, e unu' noaptea și tu țipi de bezmetic! Nu ai și tu, părinții? Mă întreabă o baba, de la parter

Cristi: Taci fă, dracu! A sunat morga, te vrea mai repede acolo că dai pe dinafara la cât ai crăpat. Îi spun nervos

X: Nesimțiiți sunt tinerii, ca voi! Exclama baba si inchide geamul nervoasa

Cristi: OANA! IEȘI AFARĂ, TE ROG! Tipa iar si imi dreg glasul

A început cu un zâmbet
Furtuna din inima mea
Fără măcar să mă întrebe
Dragostea e la ușa mea

Tu dai armonie primăverii
Ca iedera, mereu înflorită
Mi-am găsit viața în răsăritul soarelui
Îmbrățișează-mă

Dacă nu mă atingi o dată
Inima mea se ofilește
Fără să te vad
Sunt precum toamna (trist)

Cand mă apropii de pielea ta
Și îți ating buzele
Imaginația nu e suficientă
Vino cu mine

Dragoste dragoste
Un zâmbet, un plâns
Ce frumusețe, Doamne
Îmi face rău inimii mele

Ar trebui să plec sau să rămân
Ar trebui să-l întreb pe Macnun
Cenușa nu ar rezista la foc
Orașul ăsta ar arde Fredonez, fiind cu ochii pe balconul ei așteptând și oftez trist

Oana: Cristi?

Perspectiva Oanei :

Aud tot felul de certuri afară, așa că decid să văd ce se întâmplă luand halatul pe mine apoi ies pe balcon.

Oana: Cristi? Ce naibi faci, ai idee cât este ceasul? Ești nebun? Il întreb pe blondul, care zâmbea de parcă vedea a 8 a minune a lumii

Cristi: Oana, te iubesc! Mărturisește băiatul care era în fața blocului meu, zambind atât de dulce

Înghit în sec și intru repede în camera, în timp ce mă lipesc de usa de sticla a balconului.

Nu, nu, nu... El nu trebuie să facă asta, mai ales cu mine... Eu nu sunt de nasul lui, si nici nu voi fi vreodată. Îmi spun în gând, tremurand usor lasand lacrimile sa curgă pe fata

Perspectiva lui Cristi:

Cristi: Oana, te iubesc! Îi spun fetei care ma băgat în boala, însă aceasta doar se uită câteva secunde la mine apoi intra înapoi în camera

Ea nu simte la fel? Ea poate chiar nu mă vrea, nu vrea sa avem o relație împreună... Ea mai bine spus, nu vrea deloc sa aibe de a face cu mine. Îmi spun în gând, în timp ce mă gândesc

Imi șterg repede lacrima sursă pe obraz, apoi plec la motocicleta urc si pornesc motorul dand cu pumnul puternic în volan tremurand de nervi.

Cristi: Nu mă vrei, nu? Ei nici eu, nu te voi mai vrea! Habar nu ai ce te așteaptă... Ioana Muntean! Spun privind in față si pornesc spre casa mea

Hei, am revenit cu un nou capitol am zis sa nu las cartea asta balta și pentru că vreau sa mă refugiez în lectură și ideile pe care le am, mi-am zis să-mi trec totul aici. Sper să vă placă, aștept comentariile voastre și desigur,, idei'', I have no idea, orice vreți voi. Vă pup 😘