Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 17

CARINA

A doua zi mă trezesc și-mi simt fața umflată de la atâta plâns. Dau să mă ridic însă o amețeală îngrozitoare mă cuprinde și simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Mă sprijin de marginea patului și reușesc să mă întind iar. Nu-mi rămâne decât să-mi închid ochii și să mă gândesc la cuvintele lui Radu "Este posibil să și-o ia și Seb din cauza ta, nu numai Tania". Cu lacrimi în ochi, hotărăsc din nou să mă ridic și de data asta reușesc.

Fug la duș pentru că vreau să scap de mirosul lui de pe mine și simt din nou că-mi vine să vărs. O fac. Urmează un duș fierbinte, după care mă îmbrac și ies pe ușă. Acum este acum, trebuie să joc un fel de rol, rol în care trebuie să-mi conving iubitul că nu mi-a plăcut cum am făcut dragoste și că nu mai vreau să facă parte din viața mea.

Înainte să deschid ușa bucătăriei spațioase, închid ochii și iar aud cuvintele monstrului în mintea mea: " Dimineață vreau să te aud cum îi spui lui Seb că nu ți-a plăcut cum ți-a pus-o...că nu mai vrei să fii cu el." cuvintele lui îmi răsună îi minte ca o bombă care pulsează și este pe cale să explodeze. Îmi mușc buza de jos pentru reprimarea lacrimilor și intru.

-Hei, buna dimineața, somnorici!, mă întâmpină Sebi cu brațele larg deschise.

Mă uit în jur și observ că în bucătărie sunt doar el și Radu. Bănuiesc că a arnjat special asta.

-Hei, bună!, reușesc să scot un zâmbet forțat. Unde este toată lumea?

-Au plecat să se plimbe, iar eu am rămas să te aștept, nu voiam să te trezesc. Radu s-a oferit să-mi țină companie.

Logic că s-a oferit să-i țină companie, doar în asta consta planul lui.

-Ăsta sunt eu, un prieten bun., rânjește monstrul către mine.

Mă abțin să nu vărs din nou și mă îndrept spre cafetieră.

Puiule, ce ai pățit la picior?, mă întreabă iubitul meu cu o notă de îngrijorare în glas.

Sunt sigură că nu a fost o idee bună să-mi pun pe mine pantaloni scurți, Radu mi-a lăsat o vânătaie destul de urâtă pe picior, aproape de fesă, de care am uitat complet.

-Ăăă..., mă blochez și nu prea știu ce să spun, așa că mă uit spre Radu care își ridică o sprânceană și mă privește încruntat. Ăăă, repet din nou, cred că tu ar trebui să știi mai bine ce am pățit., continui eu, privindu-l de această dată la Sebi.

-Vrei să spui că eu ți-am făcut asta?

-Nu vreau să vorbesc acum ., spun în timp ce-mi torn cafea în cană, apoi iau o gură și mă întorc cu spatele la amândoi.

-La naiba, Carina, spune ce vrei să spui, acum. Nu te mai juca cu mine, te rog!

-Chiar așa, Carina, spune-i omului ce ai de zis, dacă ai să-i spui ceva...desigur., adaugă Radu. Prefă-te că eu nu sunt aici.

-Radu!, mârâie Sebi către el. Tu nu te băga, mai bine dispari puțin.

Privirea mea se duce repede către acesta și știu că nu vrea să-l las să plece, așa că-mi mușc buza și îi răspund iubitului meu. Scenariul este deja în cap.

-Nu, lasă-l să rămână. Voi termina repede ce am de spus.

Îmi strâng ochii și fără să mă întorc către el, îi spun cu voce joasă.

-Sebi, vreau să ne despărțim, a fost o greșeală că am făcut sex cu tine. Nu mi-a plăcut deloc și nu vreau să se mai repete. Totul s-a terminat între noi și vreau să înțelegi și să accepți asta.

Îmi stâng ochii și mai tare pentru că lacrimile stau deja pregătite să iasă. Dar după câteva secunde îi deschid, pentru că nu aud nimic, Sebi nu a reacționat până acum în niciun fel. Prima dată mă uit la Radu, care stă la masă și rânjește satisfăcut, normal, este încântat de film, doar el l-a creat. Apoi mă răsucesc și mă uit la iubitul meu, pe care tocmai l-am anunțat că nu-l mai vreau și care pare că este în stare de șoc. Cel mai probabil i-am sfâșiat din nou inima.

-Oh, nu, nu, nu!!! Nu scapi așa ușor!, tună el. Nu îți vei lua din nou jucăriile, ca să pleci. Nu mai este atât de ușor acum, după ce ai fost a mea. Dumnezeule, Carina, am făcut dragoste, nu sex. Știu că ce am simțit eu ai simțit și tu, a fost dragoste, nu doar sex., pune el accent pe cuvântul sex.

Mă prinde de braț și mă trage brusc către el, iar eu îmi las privirea în jos pentru că nu mă pot uita în a sa.

-Dă-mi drumul, mă doare., mă vait eu.

-Nici nu mă gândesc., mârâie la mine.

-Sebi, te rog, lasă-mă! Vreau să plec acum! , dar el nici nu se gândește să slăbească strânsoarea, din contră, simt că mă strânge și mai tare.

-La naiba, omule, dă-i drumul, o rănești., se preface Radu afectat de situație.

-Tu nu te băga, ieși!

-Sebi , să nu faci vreo prostie, las-o să plece., continuă Radu.

-Am zis să ieși!, tună Sebi din nou.

-Bine, gata, eu am plecat., și cu aceste ultime cuvinte, își ridică mâinile în aer și părăsește bucătăria satisfăcut, aș putea spune.

Sebi se asigură că a plecat, apoi îți întoarce privirea către mine.

-De ce te joci cu mine și cu inima mea? De ce ești rea? Vrei să fiu și eu? Chiar vrei să te oblig să fii cu mine?, uau, o groază de întrebări în doar câteva secunde și zău, dacă știu la care să-i răspund prima dată.

-Sebi, iartă-mă, trebuie să mă uiți. Nu te voi mai deranja și vreau să-ți vezi de viața ta și să fii fericit., spun și izbucnesc în plâns.

-O spui așa...de parcă ar fi atât de ușor să fac asta. Te comporți din nou ca un copil, serios. Nu vreau să te uit, ai fost a mea, ești a mea și așa vreau să rămâi, nu mai concep să-mi trăiesc viața fără tine, ce nu înțelegi?, urlă el.

Dumnezeule, trebuie să mă comport acum ca o idioată și să-l fac să creadă că mie nu-mi pasă de ce vrea el, așa că îmi vine stupida idee de a-i da o palmă și exact asta fac.

-Ce naibii nu înțelegi tu? Nu vreau să mai fiu cu tine. Nu sunt proprietatea ta, Sebi. Dacă mi-ai tras-o, asta nu-ți dă dreptul să...

Mă opresc din vorbire, Sebi a început deja să dărâme chestii prin bucătărie.

-Ieși!, tună el, dar nu o fac. Tu nu auzi? Ieși , nu te înțeleg și nu vreau să mai ascult cum îmi spui vorbe cu atâta ușurință, vorbe care îmi sfâșie sufletul. Sunt foarte supărat pe tine și nervos și nu vreau să ajung să dau în tine, așa că ieși !, îmi ordonă din nou.

Nu mai am ce face. Sufletul meu este și el făcut țăndări , dar nu-i pot spune. Mă răsucesc și ies, apoi urc repede spre camera mea, unde îmi fac bagajul.

Când părăsesc cabana, îl văd pe Radu sprijinit de mașina lui.

-Bravo, ai fost o actriță bună. Hai, urcă în mașină, plecăm acum., rânjește el.

Îi arunc o privire plină de ură și fără să-i spun nimic, mă urc în mașina lui. Totul drumul până la Constanța mă prefac că dorm, dar de fapt plâng în mintea mea, pentru că tocmai mi-am pierdut iubirea, am ieșit din rai și sunt sigură că mă îndrept spre iad.