Dragoste adolescentină și bariere ❤

CAPITOLUL 19

SEBASTIAN

Am rezolvat problema cu Radu, nu o să se mai atingă de puiul meu niciodată și nici de altă femeie prea curând. M-am asigurat de asta. Am fost al naibii de nervos pe el pentru că a mințit-o a mințit-o , că mi-ar face mie rău sau Taniei, iar ea, maimuțica mea naivă, l-a crezut.

O caut de treizeci de minte prin cartier, dar în zadar. Decid să o apelez din nou și las să sune și sună și sună, dar nu răspunde. Când mă pregătesc să închid apelul, îi aud în sfârșit vocea.

-Sebi?, abia se aude vocea ei.

-Carina, unde ești, te caut de jumătate de oră.

-Sunt pe plajă, dar nu vreau să vii, nu vreau să mă vezi așa...

-Așa cum? Ai înnebunit, ești singură pe plajă la ora asta? Puiule, spune-mi pe ce plajă...ți se poate întâmpla ceva, sunt o groază de nebuni, spune-mi!, insist eu.

-Sebi, nimic nu mi se poate întâmpla mai rău decât ce mi s-a întâmplat deja. , în telefon se aude cum izbucnește în plâns.

-Pui, te implor, spune-mi unde ești! Să nu faci vreo prostie, mă auzi?

După câteva secunde în care aud doar plânsetul ei, îmi spune că este pe digul nostru.

-Vin acum, să nu pleci de acolo, te iubesc!, mai spun înainte să închid.

Blochez telefonul, mă urc în mașină și pornesc spre plajă.

Nu-mi ia mult să ajung acolo, pentru că locația este foarte apropiată de cartierul nostru.

Ajung în dreptul digului, parchez mașina, scot o pătură din portbagaj și mă grăbesc spre stabilopozi. Știu exact unde mă așteaptă, este locul nostru unde ne-am sărutat seri la rând.

La naiba, este foarte frig și sper că ea este încă conștientă. O văd, este ghemuită pe stabilopod, cu hainele rupte, cu fața umflată de plâns și plină de vânătăi.

Fir-ar, trebuia să-l omor.

Mă reped spre ea și o iau în brațe. O simt cum nu se poate opri din tremurat și cred că nu numai din cauza frigului, nici nu vreau să-mi imaginez la ce a supus-o idiotul ăla.

Mă așez pe nisip cu tot cu ea, mă întind și o trag peste mine, apoi pun pătura peste noi, ca să o încălzesc. Își așază capul pe pieptul meu și plânge, fără să-mi spună nimic.

-Plângi, pui, plângi! Te voi ține în brațe și voi avea grijă de tine mereu, de data asta ți-o jur!, îi promit și dau și eu voie lacrimilor mele să apară.

După ceva timp, în care am plâns amândoi îmbrățișați, observ că ea a adormit deja la pieptul meu și mă hotărăsc să o trezesc, pentru că oricât de bine ar fi să o simt așa, lângă mine, trebuie să plecăm, altfel riscăm să înghețăm amândoi.

-Iubito, trezește-te!

-Sebi, ce faci aici? Visez?, mă întreabă debusolată și se uită în jur.

-Nu visezi, sunt aici cu tine și nu-ți mai dau drumul niciodată, jur!

-Oh, Sebi, Eu...eu nu pot să mai fiu cu tine. Știi...eu..., se bâlbâie ea în încercarea de a-și găsi cuvintele.

Îi sărut încet buzele și mă limitez doar la asta, pentru că nu vreau să o rănesc. Este lovită peste tot, inclusiv pe față. Îmi mușc buzele nervos și încerc să-mi adun calmul, să nu mai fiu nervos pe Radu și pe ceea ce i-a făcut. Carinei, în situația în care este, trebuie să-i vorbesc calm .

-Iubita mea, știu tot. Cretinul de Radu nu se va mai atinge de tine pentru că, sincer, nu o să te mai scap din ochi și nici nu mai are cu ce, crede-mă, am avut grijă de asta, să plătească înzecit pentru ceea ce ți-a făcut. În plus, săptămâna asta pleacă în Germania la părinții lui. Dacă decizi să mergem la poliție acum și să-l denunți, o facem. Eu sunt alături de tine, o să facem exact așa cum vrei tu., o asigur în timp ce îi îndepărtez o șuviță de păr de pe față.

-Dacă îl denunț, părinții mei vor afla prin ce am trecut, vor fi anunțați pentru că sunt minoră. Nu vreau să afle asta, tata ar muri de durere, știi că este bolnav de inimă.

-Știu, știu...hai, sun-o pe mama ta și spune-i că ne-am împăcat și că ești cu mine, că îți pare rău cp nu ai anunțat-o mai devreme și...că vei dormi la mine, Nu e cazul să te vadă așa, spune-i că avem nevoie de câteva zile împreună. Crezi că va foi de acord?

-Cred că da., murmură ea.

Carina o sună pe mama ei, îi spune că este bine și că vrea să stea o perioadă la mine , iar aceasta îi dă acordul. După ce încheie convorbirea, se uită în ochii mei.

-Sebi, iartă-mă!

-Nu am pentru ce să te iert, dar...când te vei face bine, o să ți-o iei zdravăn la funduleț pentru că nu mi-ai spus. Ai preferat să te descurci singură și nu așa se procedează într-o relație. Nu trebuie să ne ascundem nimic unul celuilalt. Ai fot un ...

-Copil prostuț, știu.

-Un copil prostuț și sexy., completez eu și reușesc să-i aduc un mic zâmbet pe buze.

Acest zâmbet mă bucură enorm și nu mă pot abține să nu-mi unesc buzele cu ale ei. Mă ridic cu tot cu ea și o așez mai bine în brațele mele. O duc așa până la mașină.

-Abia aștept să te faci bine iubire, încă am multe fantezii cu tine., glumesc eu în încercarea de a o face și pe ea să râdă și chiar îmi iese pentru că-mi zâmbește fericită

Știu că nu era momentul să aduc în discuție fanteziile mele, dar vreau să o fac să se simtă frumoasă și dorită. În plus, așa sunt eu...direct.

***

Ajunși acasă la mine, o ajut să scape de hainele rupte și îi fac un duș fierbinte, exact ca la copii.

-Pot să dorm cu tine?, mă întreabă timidă, când ajungem în dormitorul meu.

-Normal că o să dormi cu mine., ce întrebare este asta?, zâmbesc eu, apoi trag pătura de pe pat și o invit să se așeze.

O face, iar eu mă cuibăresc lângă ea și încep să mă joc cu părul ei.

-Iubire, de azi înainte nu mai vreau să-mi ascunzi nimic, vreau să ai încredere în mine. Nu este ok să-mi ascunzi lucruri, bine?, mă uit fix în ochii ei, cerându-i din priviri să-mi promită.

-Îți promit!

-Știi, așa se procedează într-un cuplu., îi zâmbesc mustăcind.

-Să înțeleg că suntem din nou un cuplu?, mă întreabă cu un zâmbet larg pe față.

-Da, iubire, suntem din nou un cuplu, am trecut peste toate barierele și suntem, în sfârșit, bine.

O strâng în brațe, apoi încep să-i sărut toate vânătăile de pe față.

-Iartă-mă , iubirea mea, iartă-mă că nu am fost lângă tine. , șoptesc.

Stăm așa, îmbrățișați, până adormim.