I can't help but want you (boyxboy)

18

Doi băieți într-o cameră.

(...)

Îi simțeam pielea fierbinte lipită de a mea într-o dimineață răcoroasă de sâmbătă. Părul său îmi mângâia bărbia, fruntea fiindu-i lipită în scorbura gâtului meu. Era un pat de o singură persoană, însă stăteam lipit de roșcat, în timp ce picioarele îi erau urcate peste mine. Dormea liniștit, buzele îi erau întredeschise, iar palmele îi erau lipite de pieptul meu, probabil visând. 

Îmi trec degetele prin părul său și îi sărut scurt fruntea. Nu știu la ce oră venea tatăl său, însă acum era în jur de ora 8– poate ar fi bine să-mi spună și mie cât timp mai am liber, însă doar tac. Nu puteam să-l trezesc, nu puteam să-l deranjez– cel puțin nu când dormea atât de liniștit. Nu când degetele sale lăsau urme înfierbântate pe pieptul meu, în timp ce aroma șamponului său amestecată cu transpirația după sex îmi umplea plămânii și îmi trezea un zâmbet discret pe buze.

Ar fi fost cu mult mai plăcut dacă am fi fost la mine, mai ales că era sâmbătă și aveam mai mult timp liber. Mi-ar fi plăcut enorm o zi petrecută doar cu el, o zi în care sa facem orice ne trece prin cap și să fim doar noi doi. Poate acum încă eram obosiți, însă când eram în prezența sa mă simțeam brusc plin de energie. De la a muta munții din loc până la a sta și la a doar mă zgâi la roșcat cum doarme.

Îmi trec degetul mare peste obrazul său, oftând zgomotos. Abia așteptam să fie terminate investigațiile, abia așteptam să aflu fiecare lucru mic de care ar fi în stare el să le ascundă. Mă simțeam atât de nerăbdător, iar doar gândul mă impacienta. Voiam să mă răzbun pentru el, voiam să-l fac praf pe idiotul care a ajuns să-și bată joc de el în halul ăsta– iar cel mai important, voiam să-i ofer lui Leo sentimentul de siguranță. 

Poate regreta greșeala, poate considera că nu mai este cale înapoi, poate pur și simplu trăia cu frica constantă că aici îi este sfârșitul sau poate a realizat ca degeaba încearcă: însă eu voiam să fiu aici pentru el și să-l ajut. Indiferent de vrea ca eu să aflu ce se întâmplă sau nu, eu nu îi vreau răul.

Trecuse mai bine de o lună, dacă nu aproape două deja de când ne-am cunoscut. Nu eram poate cei mai apropiați, însă cu el era vorba despre o intimitate diferită. Mi-aș fi dorit totuși să fiu în stare să-i câștig încrederea, dar mai avem de muncit la asta. Dacă nu reușeam prima dată să-mi pierd interesul în el.

Îmi plimb ușor buricele degetelor pe șira spinării sale, un freamăt părăsindu-i buzele. Își deschise buzele, căscând larg, în timp ce își ridică privirea spre mine. Își întinde mușchii și pleoscăiește zgomotos din buze.

— Ce oră e? Mă întreabă încă adormit și își lipește obrazul de pieptul meu, întorcându-se pe spate.

Îmi întind mâna după pantalonii aruncați pe podea și încerc să scot telefonul fără să-l deranjez pe Leo. Stătea atât de liniștit lângă mine, iar căldura corpului său era foarte binevenită. Cât despre telefon… îmi era cam mort, mai aveam foarte puțină baterie, dar nu îmi păsa. Era 7 și 54.

— La ce oră vine tatăl tău? Îi pun întrebarea și îi cuprind talia.

Era atât de răcoare dimineața, iar el era atât de fierbinte. Trag pătura mai bine peste umerii săi, el pufnind amuzat.

— Ți-e frig?

— În comparație cu cât de fierbinte ești tu, da.

— Tata o să vină pe la vreo 11, 12, dar deja vine când are el chef, îmi răspunde la întrebare.