Celalalt Tu

Capitolul 1

"La naiba cu parcul asta!"

O ultima privire si sunt gata. Mă poziționez in fata oglinzii, începând sa mă analizez din cap pana in picioare. Mai impecabil de atât nici ca se poate. Verific ceasul de la telefon si de-abia acum observ ca am cinci apeluri nepreluate de la Ryan. Ies numaidecât pe ușă si cobor cat de repede pot pe scări. Împart coate in stângă si in dreapta, făcându-mi cu greu loc printre oameni. Fug cat mă țin picioarele pana la trecerea de pietoni. Îmi mulțumesc in minte ca am ales sa port teniși in loc de tocuri, altfel in niciun caz nu ajungeam la timp. Ghinionul face ca si culoarea semaforului sa se schimbe fix când ajung in dreptul zebrei.

-Shit! Șoptesc printre dinți.

Iau o gura de aer si îl apelez pe Ryan pregătindu-mă de o mustrare ca la carte.

-Ai întârziat.

Glasul sau calm mă liniștește, dar nu pentru mult timp. E supărat. E supărat si nervos, dar alege sa vorbească calm, cearta nu ar fi dat timpul înapoi.

-Îmi pare rău Ryan, știu cat de importanta era întâlnirea asta pentru tine. Încă putem ajunge la timp, promit. In 2 minute sunt in parc si de-acolo putem fugi pana la restaurant.

Încerc sa vorbesc cat de repede pot, sa găsesc soluții. Numai gândul ca l-am dezamăgit mă macină îngrozitor.

-Nu cre-

Un zgomot puternic îl întrerupe.

-Ryan, ce se întâmplă?

Zgomotul se aude din nou si deja simt cum mă cuprinde panica. Alerg către parc odată ce semaforul se face verde si îl zăresc pe Ryan imediat ce intru pe poarta mare a parcului. Închid telefonul si îmi croiesc drumul, cu pași repezi, către el. Cu cat mă apropii mai mult, vad doua siluete foarte aproape de logodnicul meu.

Un țipat îmi iasă printre buze, atrăgând privirea celor doi bărbați. Îmi duc mana instinctiv la gura, acoperind-o. Mă ascund numaidecât intre tufișuri când ii vad ca se apropie de locul in care mă aflu. Îmi mușc puternic interiorul obrazului încercând sa nu scot niciun sunet.

-Ce naiba ai făcut?!

Vocea groasa ,a unuia dintre ei, însoțită de tonul aprins sparge liniștea.

-Nu puteam sa-l las sa plece, a văzut tot. Ripostează celălalt.

-Trebuia sa îl ducem la sediu, iar șeful decidea daca il omori sau nu.

Curiozitatea mă roade si îndrăznesc sa privesc spre cei doi, dar tot ce pot sa zăresc e geaca rupta a făptașului, materialul dezvelind un tatuaj in forma de sabie in zona umărului. La scurt timp după schimbul de replici, se fac nevăzuți.

Îmi părăsesc ascunzătoare si mă mișc aproape mecanic spre locul in care se afla Ryan. Simt cum picioarele mi se fac ca de gelatina la imaginea îngrozitoare din fata mea si mă rog la toți sfinții sa fie totul doar un coșmar.

Plânsul mă bufnește atunci când genunchii fac contact direct cu trotuarul rece. Tot ce pot sa fac e sa privesc si sa sper ca nu e adevărat. Cu mișcări aproape robotice îmi scot telefonul din geanta.

-911, care este urgenta dumneavoastră?

-Iubitul...meu...a...fost...ucis...

Cuvintele mi se opresc in gat, iar respiratul sacadat nu mă ajuta deloc.

-Domnișoară, unde va aflați?

-Wa-Washi-ngton...S-S-Square...

-Nu va mișcați, echipajul este pe drum.