Cand nu stii ce sa faci si nici incotro sa bati,singura modalitate in care poti rezolva situatia,este discutia cu tine insuti.Suntem adolescenti cu visuri si interese marete,dar vin problemele adultlior care se revarsa asupra "realitatii" noastre.Stiu,adultii au asteptari mari si vor ca noi sa sarim peste etapele dezvoltarii noastre necesare,de ce? Pentru ca au uitat cum este ...
Dar eu va inteleg.Cu totii ne intelegem doar ca ne temem sa aratam.SIngurul lucru care face ca lumea sa mearga(sau asa ar trebui) sunt cuvintele.Ideea e sa ne rezolvam problemele cu noi insine.Mereu gasim un motiv sa dramatizam si sa (ne) invinovatim pentru ca exita nevoia de atentie(fie de la baiatul dragut cu care tocmai te-ai reintalnit,fie de la parinti sau prieteni).
Ca sa va rezolvati problemele,dragi tineri,nici invonavatirea,nici lauda,nici duritatea,nici batjocura fata de ceilalti in cercuri deschise nu vor putea masca cine sunteti voi de fapt.
Am tinut sa inchin un capitol pe aceasta tema deoarece observ in jurul meu nevoia de a ascunde cine suntem ,daoarece avem nevoie de atentie.Din cauza asta observ ca "ingerii vietii'(prietenii),dispar din viata mea precum zapada.Si imi pare rau.Dar sa fim sinceri lor,daca eu as actiona ca ei,spre exemplu sa-mi spun parerea despre ei la telefon/inregistrari vocale alaturi de alt prieten al meu le-ar conveni? EXACT!E nevoie sa ne gandim si la sentimentele celui de langa noi ca sa fim si noi impacati,mai ales cu noi.
CITEȘTI
Ilaritatea cerului
Fiksi RemajaNu cu totii evocam principiul ,natural , al scopului exitentei. Amanda ne scoate din notoritate. Dar ce o impiedica din a fi ea?
