Silită La Căsătorie

Capitolul 7

  Era ora cinei, am hotărât să nu ies din cameră. Nu am dispoziția necesară să să îl mai văd pe Amon, mai ales după această certă, au fost multe cuvinte dureroase spuse de el ce îmi rastălmăcesc mintea și mă fac să-mi pierd și ultima speranță de fericire. Sunt așa de supărată, niciodată nu pot ajunge la un compromis cu el, întotdeauna este în potriva mea și cu un aer de superioritate are impresia că el știe ce este mai bine de făcut și mai bine de zis. Are momentele lui bune în care mă face să îmi schimb părerea în bine despre el, dar revine repede la același Amon Beherit ce îmi induce teamă, vreau să cred că este loc de mai bine, vreau să cred că el poate fi și altfel de atât. Uneori simt că nici eu nu fac pași spre această căsnicie, nici eu nu îi dau șanse, chiar dacă în mintea mea gândesc că trebuie să acord o șansă gura mea o ia înainte și scoate o jignire. La naiba! Trebuie să vorbesc cu el, poate va fi înțelegător.

  Ajung pe coridoarele palatului și realizez că nici măcar nu știu unde este camera lui, nici măcar din curiozitate nu am avut intenția de a-l întreba, pur și simplu nu mi-a păsat de el și nu am acordat interes. Probabil nu m-am gândit vreodată că mă voi duce personal la el în cameră să vorbim. În scurt timp o găsesc pe bucătăreasă și o rog să mă conducă.

  Aflată în fața camerei lui rămân tăcută, din cameră nu se aude nimic. Mă apropii și rămân nemișcată din pură curiozitate de a auzi ce face.

  -Poți intra, Tiara! se aude vocea sa de după ușa.

  Înghit în sec, dar intru cu o oarecare părere de rău, dar acum nu mai mă pot răzgândi și trebuie să vorbesc cu el.

  Intru în camera sa și o studiez în liniște. Trebuie să recunosc, camera are o simplitate la care nu mă așteptam. Este ordonată și simplă, un pat,o noptieră, un birou, un dulap și un covor. Acum observ și fereastra sa ce are o vizibilitate foarte bună spre grădină, bănuiesc că așa mă studia de la distanță. Privirea îmi ajunge la el, asteptă să termin, văzuse cât de prinsă am fost în ai studia camera, mă analiză chiar și acum! Îmi studia reacția și încercă să mă citească, să vadă ce cred, să afle cum mi se pare fără să îi spun și cred că și-a dat seama. De când sunt aici, cu el am înțeles și eu cât de ușor de citit sunt, prin gesturile și expresiile mele.

  -Am venit să purtăm o discuție, dacă nu ești prea obosit.

  -Te ascult, spune și se ridică din pat pentru a-mi arăta că am toată atenția lui.

  -Cred că amândoi ne-am săturat să ne purtăm așa.

  -Cum anume?

  -Ca niște copii, știm amândoi că nu putem avea o căsnicie, dar știm și că trebuie să arătăm că o avem în societate. Mi-aș dori măcar să fim ca niște prieteni, să reușim să conducem împreună și să luam deciziile potrivite.

  -Râzi de mine?

  -Eu încerc doar să ne împăcam și să reușim să trăim fără certuri, nu râd de tine.

  -Crezi că putem arăta în societate că suntem un cuplu? Casa mea e plină de oameni și demoni, toți văd că noi doi abia petrecem timp împreună, darămite să dormim împreună. Tu din tot ce ți-am spus deduci cumva căsnicie? Cine naiba o să creadă vreodată că noi doi suntem împreună, cand tu ai propria cameră?

  -Camera mea este camera reginei, nu suntem primii căsătoriți ce dorm separat.

  -Așa este, îți dau dreptate, dar regina nu doarme doar în camera ei și ști bine ce vreau să spun.

  -Știu, dar am venit acum și m-a adus o slujitoare, cu siguranță va transmite mai departe că sunt în camera ta și măcar am scăpat de o problemă.

  -Pentru cât timp? Pentru o oră sau mai puțin de atât? Imediat ce vei pleca te vor vedea cum te duci la tine în cameră.

  -Atunci rămân.

  A început să râdă pentru o secundă, dar s-a oprit când a conștientizat că nu glumesc.

  -Abia petreci timp cu mine, abia mă poți privi darămite să dormi cu mine, ești prea complicată, m-ai încurcat total.

  -Pentru prima dată nu m-ai putut citi, nu? Nu te-ai așteptat.

  Nu a mai spus nimic, doar s-a dat din fața mea pentru a-mi face loc să trec. Mă așez în pat și mă învelesc, fiind urmată și de Amon ce face același lucru.

  -Ști că va veni și ziua în care va trebui să îmi oferi un moștenitor, nu?

  -Dacă nu voi putea face asta?

  -Atunci presupun că va trebui să te obișnuiești. Tiara eu îmi doresc o familie, pentru asta te-am luat de soție.

  -Cum pot avea o familie cu o persoană pe care nu o iubesc?

  -Dacă nu eram eu soțul tău era altul și să nu crezi că dacă nu eram eu aveai posibilitatea să alegi, era exact la fel. Eu am suportat destul micile tale scăpări, trebuie să te maturizezi și să înțelegi că eu sunt cel la care vei veni când ai o problemă, eu sunt cel pe care trebuie să îl iubești și eu sunt familia ta de acum. Așa că te rog cu toată amabilitatea, obișnuiește-te cu mine, singură. Pentru că nu vreau să te oblig, ceea ce m-ar satisface dacă te interesează să afli.

  -Nu știu dacă pot face asta.

  -Pentru început obișnuiește-te să dormi cu mine, să îmi simți prezența și corpul, obișnuiește-te cu atingerile mele, cu vocea mea.

  -Nu pot.

  -Vei putea.

  Se apropie de mine până când spațiul dintre corpurile noastre dispare, își pune mâna pe abdomenul meu și rămâne nemișcat. Respirația mea este greoaie, mă simt incomod dar nu cutez să îi îndepărtez mâna și rămân și eu nemișcată alături de el. În liniștea absolută am putut observa că nu respiră, cea ce mă face să mă întreb, eu chiar știu ceva despre demoni, sau doar am crezut că știu în tot acest timp?

  -Tu nu respiri niciodată?

  -Nu Tiara, demoni nu respira și nu au nevoie de o inimă să bată.

  -Ce mâncați, vă puteți hrăni cu mâncare de oameni?

  -În general da, ne putem hrăni cu mâncare de oameni dar sângele este prioritar și carnea.

  -Eu nu te-am văzut niciodată să fi băut sânge dar carne am văzut că manânci la cina, pe acea o preferi?

  -Îmi plac ambele și să ști că m-ai văzut când am băut sânge.

  Acum că mă gandesc, chiar îl văzusem, doar că eu credeam că bea vin, trebuia să-mi fi dat seama.

  -Ce fel de carne manânci?

  -Culcă-te Tiara!