Sambata seara...Dans...Bautura...
Perfect,totul era perfect pana sa apara. Sau,aproape perfect... Daca nu era si domnul X acolo ar fi fost mult mai bine,dar deja incepusem sa ma detasez de aceasta obsesie...intrasem in acea stare in care stiam ca nu e pentru mine asa ca ma fortam sa trec peste. Si chiar a mers. In seara aceea am trecut peste. Si,doamne,ce sentiment minunat e sa privesti in ochi persoana de care ai fost indragostita si sa ii spui ca nu mai simti nimic.
Si totusi,nu o pot numi o victorie pentru ca,normal,a aparut altceva. Pe bune doar,imagineaza-ti cum e sa fi pe ringul de dans, eliberata de absolut orice sentiment care candva te apasa... LIBERA ...atat de libera incat orice miscare parea o noua provocare, o noua sansa de a te indragosti...o noua sansa de a-ti vinde sufletul iar si iar si iar. Ce frumos!
Ei bine da,eram pe ringul de dans. Dansam singura.
Si totusi,in toata acea agitatie, alcoolul care imi curgea prin vene s-a evaporat asa ca aveam nevoie de inca un shot...si poate o bere...da,o bere ar merge acum. Ba nu,vodka! Orange Vodka!
Oh,cred ca iar m-am ratacit in detalii,dar daca tot am inceput de ce sa nu ma pierd de tot?!
Da,eram la bar iar chelnerita imi verifica buletinul ca sa se asigure ca am peste 16 ani.
-E in ordine! Ce doresti?
-Orange vodka!
-O clipa...
Asteptarea ma innebunea...cat de mult iti ia sa pui vodka in suc de portocale?! Siruri si siruri de oameni treceau pe langa mine, imi dadeam seama de personalitatea fiecaruia dupa ce rosteau doar un cuvant.
"Tequilla" vrei sa pari exert in asta dar se vede pe ochii tai inrositi deja dupa primul shot ca nu esti!
"Vin" stilul clasic. Tare si nu prea, dar totusi impresionant sa auzi ca cineva mai bea vin dupa ce zece minute la rand am auzit doar tequilla si jagger.
"Coniac" da,tu esti rafinat. Ai gusturi bune. Totusi vrei sa arati ca esti bogat desi nu e asa. Ai invatat singur si ti-ai constuit viata pe proprii umeri. Imi place. Tu vei fi urmatorul care ma va distruge!
-Coniac!?
-Poftim?!
-Eu sunt Lindy!
Am spus eu sorbind din paiul negru care strapungea sufletul bauturii mele.
- Andrew!
-Da,da tu esti!
Nedumerirea i se putea citi limpede pe fata. Era amuzant sa il vezi crispandu-se pana punea lucrurile cap la cap si intelegea ce vreau de la el.
-Dansezi,Lindy?
-Hm,ai inteles!
-Da,cred ca da!
M-am ridicat elegant lasand pe masa paharul pe jumatate plin. Rochia neagra se mula perfect pe corpul meu in acelasi mod in care camasa lui alba se armoniza cu puloverul negru si cravata maro.
O piesa mai lenta. Perfect. Era momentul perfect. Stiam ca in acea seara aveam sa-i patez albul imaculat al gulerului cu rujul meu visiniu. L-am privit in ochii-i albastrii. Atat de albastrii incat imi dadeau impresia ca am sa ma inec iar rasuflarea mi de taia de fiecare data cand pupilele negre ce absorbeau orice raza de lumina se dilatau si ma privea intens.
Parul blond,bine aranjat ii oferea un plus de eleganta, insa ochiii, ochiii ii erau saraci. Se putea citi in ei mila si supunere, nu rautate si aroganta.
Chiar imi placea dar apoi, in locul acelei priviri fixe, pline de compasiune, privirea ii trecea prin mine. Mi-am intors putin capul si am vazut-o. Blonda, cu parul lung si ondulat,purtand o fusta neagra stramta care ii scotea la iveala picioarele subtiri.
Stiam deja raspunsul asa ca l-am intrebat pur si simplu:
-O placi,nu?
-Candva am facut-o. Si credeam ca la fel si ea dar am aflat ca nu e asa.
-Da,cred ca stiu cum se simte!
-Imi pare rau!
-La fel si mie!
Si am plecat. Mi-am desprins mana din stransoarea lui si l-am lasat pe ringul de dans. Credeam ca se va duce la ea dar nu a facut-o. Statea pur si simplu si se uita in gol.
Am mers la baie si m-am uitat in oglinda in timp ce imi stergeam lacrimile...in mare parte din cauza nervilor dar si din tristete. Nu eram ca ea. Eu sunt bruneta cu parul drept si mediu,nu lung. Rochia mea e mult mai cuminte decat fusta ei stramta si camasa bleu.
Am iesit afara sa iau putin aer. Cand am trecut pe langa el s-a oprit din vorbit si m-a urmarit cu privirea pana la usa ce dadea in terasa iar mai apoi m-a urmarit pe bune pana afara.
M-am asezat cu coatele pe pervazul unei ferestre privind la vechea mea scoala si amintindu-mi cum obisnuiam sa imi imaginez toate petrecerile care aveau loc in acest club.
Imi aminteam toate verile in care muzica patrundea lin pe fereastra. Acum toate acele piese imi rasunau in cap.
Un fior rece ma strabatu din cap pana in picioare cand i-am simtit sticla de bere atingandu-mi antebratul. Am strans din dinti pentru a evita o rabufnire de tot rasul in multime si i-am spus sec:
-Ei bine,ce mai vrei acum de la mine? Presupun ca mi-am jucat rolul. Am facut-o geloasa?
-Nu...
-Oh,superb,nici de atat nu sunt buna...Haha,minunat!
-Nu,adica nu de asta sunt aici. Uita-te la mine!
-Nu vreau!
-Uite,imi pare rau ca nu e cum te asteptai sa fie. Vreau sa spun,te-am cunoscut personal doar in seara asta si da,chiar te plac! Dar nu ti se pare putin absurd sa uit de fata ce m-a daramat timp de doi ani doar dupa o seara?
I-am smuls berea din mana si i-am dat groapa fara sa scot vreun cuvant. El se uita la mine intr-un fel trist si compatimitor. Dar nu aveam nevoie de asta,de mila lui, de iubirea lui,de el. Adica,la urma urmei e un strain. Ce vreau oare de la el? Oh,da...mi-am amintit, vreau sa umple acel vid lasat de domnul X. Dar n-o va face,ba din contra,imi va ingheta si mai tare sufletul si deja a inceput.
-Nu ai de gand sa spui nimic?
In capul meu rasuna un "NU!" raspicat insa alcoolul din bere sau lacrimile ce mi se scurgeau pana in decolteu nu imi permiteau sa ii dau glas.
Dar,a spus oare "te-am cunoscut personal doar in seara asta"? Cum personal ? Adica ma stia dinainte? Voiam sa il intreb dar din nou ceva nu imi permitea.
