I can't help but want you (boyxboy)

24

POV. Leo

(...)

Noi răni, când celelalte vechi nici n-au trecut.

(...)

Eram cu Ava, abia am ajuns de la școală acasă. Astăzi era singura zi a săptămânii când orarul nostru avea același număr de ore, astfel că ajungeam împreună acasă. Era mai bine așa, de obicei în ziua asta făceam cumpărături pentru casă și mai decideam împreună de ce aveam nevoie.

— Hm, e încuiat? Întreb confuz. Tata trebuia să fie deja acasă, îngân reticent.

— Probabil o fi cu prietenii săi sau s-a reținut, comentează sora mea și își scoate cheia din buzunar.

Dau din umeri și o urmăresc înăuntru. Îmi era somn și foame, nu știam pe care dorință să mi-o îndeplinesc prima.

— Sau poate doarme. Mai are obiceiul să încuie ușa când doarme, e paranoic. 

— Tata e tata, pufnește amuzată și așeză punga cu micile cumpărături pe masă.

Amândoi am vrut ceva dulce, astfel că am făcut o mica oprire la un magazin înainte să ajungem acasă. Acum deja îmi pierise cheful și sincer, preferam mai mult ceva mâncare gătită. Niște cartofi prăjiți nu sunau absolut deloc precum o idee rea, eram lihnit. 

— Vrei să pregătesc eu ceva sau vrei tu să faci? Cartofi prăjiți sună bine.

— Eu fac! Mâncăm sănătos azi, vreau salată. 

Surâd.

— Ok, rămâne după tine. Oh, salut, micuțule, zâmbesc și iau pisica care a venit să mă întâmpine în brațe.

Ea miaună scurt și își freca capul de palma mea mândră. Îi era foame, îi pusesem mâncare dimineața, însă am presupus că tata va veni să-l hrănească el după amiază. Tata nu a venit, deci am întârziat cu masa sa de după amiază cu aproape o oră.

— Îți dau acum, stai! O așez pe jos, atunci când începuse să devină ușor mai agresivă. 

Dacă uitam de mesele ei sau întârziam, întotdeauna ținea să ne aducă aminte singură.

— E adorabilă, awww, chicoti Ava și îi făcu o poză.

Îi torn mâncare în bol și mă învârt pe vârfuri, începând să scot produsele din pungi.

— Eu mă schimb și vin, îmi zice roșcata. 

— Mmm kay, eu o sa verific dacă chiar este tata sau nu și o să spăl legumele.

— Bine, dar lasă-mă pe mine să fac salata, tu nu știi să o faci pe gustul meu, îmi zice și intră în camera sa.

În ultimul timp chiar prinsese mai multă încredere în sine, acest lucru făcându-mă să mă întreb dacă Ava mai avea probleme cu idiotul ăla. Atunci nu mă agățasem foarte mult de el, dar ea nu mi-a mai zis dacă a avut vreun efect sau nu. Mă rog, din câte vedeam eu, ea nu se mai simțea așa afectată, deci poate totul este bine.

Ultimul lucru pe care mi l-aș dori ar fi să am probleme cu un boboc. Nu-i puteam face nimic, era un copil.

Îmi șterg palmele și mă îndrept spre camera tatei. Se mai întâmplase de câteva ori să adoarmă cu ușa încuiată– se îngrijora de la tot nimic și mai era și fricos, însă dacă el dormea, păi putea dormi mult și bine, deoarece mereu se trezea greu.