Capcana Șerpilor

capitolul 15

          
Stateam pe canapea. Ochii mei erau inchisi. Abia daca imi mai auzeam respiratia. M-am uitat in jurul camerei. Ca,era era neagra. Era un semineu cu margini aurii . Deasupra era un raft alb. Destul de lung. Langa canapea erau 4 fotolii negre. Asezate in cerc. Aveau mergini argintii. Perdelele erau negre cu model de stele pe ele.
Eu aveam parul brunet si ondulat. Eram imbracata cu o tunica neagra. Aveam, pantofi albastri ca oceanul. La gat aveam un colier lasat de Henry , Era un sarpe. Mi l-a daruit cand aveam 10 ani. Mi-a spus sa fiu apriga si determinata ca un sarpe. Sa nu las pe nimeni sa ma conduca. Nu sunt proprietatea nimanui. Sunt propriul meu stapan.
Mi-am amintit de inel. Cel care trebuia sa ma protejeze Il port pe degetele de la picioare. Cand mi l-a dat a zis ca o sa ma apere.
-Asa repede ai murit?
Am auzit o vocd. Una neomeneasca . O voce ascutita si malefica. Am simtit rautatea din acea voce. M-am intors spre voce.
-Totusi esti fiica Regelui Zilei. Ma gandeam ca rezisti mai mult ca om.
-Despre ce naiba vorbesti?
Statea cu spatele la mine.
-E atat de ciudat sa auzi cum oamenii folosesc numele tau in contexte fara sens.
Si-a intors fata spre mine.
I-am vazut coarnele. Dintii erau negri. Avea niste ochi mari si albi.
-Esti?
-Da.
In fata mea statea diavolul in sine.
-Sa trecem direct la subiect nu vrei? Am venit sa fac un targ cu tine.
-Ce fel de targ?
-Iti ofer din nou viata cea preatioasa pe care ai pierdut-o dintr-un motiv stupid. Sa mori tocmai la vanatoare. Auch.
-Cu ce pret? Am intrebat eu tentata dar si precauta.
-Fata desteapta. Nimic nu vine gratis. Pretul e unul foarte convenabil. In fiecare luna o sa iti petreci o ora cu mine. O sa fiu mentorul tau. O sa iti spun mai multe despre familia ta, Printesa a Zilei.
-Cum adica Printesa a Zilei?
-Vei afla dupa ce imi vei accepta targul.
O miscare inteligenta. Mi-a spus ceva ce sa ma faca atat de curioasa incat as ucide ca sa aflu.
-Uite care-I chestia. Mie nu-mi place sa joc dupa reguli. Nu suport ca ceilalti sa creada ca sunt supusa..
-Aici vei fi tratata ca o regina. Nu esti supusa nimanui. Ti-am oferita sansa asta pentru ca am vazut determinarea,puterea si ambitia din ochii tai. Ai o inima de sarpe ,Larissa. Una puternica. Unii ar ucide sa aiba sufletul tau. Printul Noptii cauta in acest moment o cale de a ma contacta, si va reusi. Din pacate v-a trebui sa plateasca cu suflete locuitorilor lui. Ai usura situatia daca mi-ai accepta tu targul.
Sa plateasca cu sufletele muritorilor. Am mai auzit despre asta in carti. Practic ar ucide si ar trimite acei oameni in iad. Condamnand-ui la o eternitate de suferinta . Niste oameni nevinovati care ar plati pentru mine.
-Vreau sa aflu despre legatura mea cu Regatul Zilei. I-am spus eu diavolului.
-Te-ai intrebat vreodata de ce tatal tau apare doar de ziua ta? Ai spus ca a devemit profesor, dar l-ai vazut facundu-si treaba? Nu. Pentru ca era in Foletto . Conducand Regatul Zilei.
Am incercat sa-mi mentin fata de indiferenta. Dar in interior imi venea sa cad jos pe gresie de furie.  Trebuie sa accept targul. Imi voi vinde sufletul pentru diavol. Doar sa revin la viata. Nu suportam sa privesc cum timpul trece fara mine.
-Accept targul.
-Minunat.
A aparut un bat. M-a pus sa semnez niste acte. Un legamant. Mi-am taiat si scurs cateva picaturi de sange pe semnatura mea.
-Inca ceva.
Mi- a luat capul in mana lui. Si mi-a facut o stea in frunte. Mi-a ars o stea in frunte. Am tipat. Am tipat atat de tare incat cred ca am trezit toti demonii din iad.
-Ca sa nu uiti de intelegerea noastra.
Si am plecat.

M-am trezit pe canapea , cu Printul Regatului Noptii langa mine.
-Esti bine? m-a intrebat el.
M-am uitat la el de parca nu l-am mai vazut de cateva decenii si I-am spus:
-Am facut un targ cu diavolul.