Inapoi acasa

Intoarcerea acasa

05.04.2008 In sfarsit am terminat facultatea. 4 ani cu adevarat grei si plictisitori. Am venit cu trenul tocmai din Galati, unde am facut facultatea de inginerie electrica si mecanica. Booooring. Toate prietenele mele au mers la facultatea de marinari, doar eu am ramas la facultatea asta plictisitoare unde trebuie sa invat fizica si chimie. Of, oricum, ele se distreaza bine la Facultatea Marina, deoarece au devenit doar in doi ani marinare cu  legitimatie si diploma, uniforma si loc de munca. Toata ziua se plimba pe Yahturile facultatii si fieacre a primit o salupa cadou de la facultate pentru promovare. Ce nu as da sa fie si facultatea mea asa. In fine, tocmai am terminat facultatea si nu stiam ce sa fac acum. Caminul facultatii mele imi mai permitea sa stauacolo o luna dupa ce termin, asa ca zaboveam vremea prin oras cu prietenele si ma uitam la seriale pe aplicatia de top care are toate filmele si serialele produse vreodata Netflux. Totusi, ma plictiseam de moarte, toate prietenele mele plecau rand pe rand acasa sau la noul loc de munca. Nu am inteles de ce facultatea nu iti rezerva un loc de munca dupa ce o termini. M-am chinuit cu ea 4 ani si am primit pedepse la fund de la profesori doar ca sa imi cau singura de munca :P . Oricum, nu aveam de gand sa ma gandesc la asta in luna mea libera, am zis ca trebuia sa fie perfecta, nimeni sau nimic nu trebuia sa intervina in linistea mea din luna aceasta, totusi, cum prietenele mele plecau rand pe rand acasa, ma simteam singura. Sa stau mereu in camera mare da camin, cu toate paturile goale, intr-un mod, ma descuraja si fara sa-mi dau seama devenisem deprimata. Nu stiu nici acum ce am patit perioada aceea, de ce am inceput sa ma tem si ce am simtit, e ca si cum toate gandurile triste de pe parcursul facultatii reinviau si se acumulau in mintea mea. Asa ca am luat decizia sa plec acasa, inapoi la mama mea, pe care nu o mai vazusem de vara trecuta. Mi se facuse asa de dor de ea, desi pana acum, parca o ignorasem. Mi-am impachetat tot, m-am imbracat si am pornit. M-am uitat in usa camerii caminului in urma, cu un gand de fericire ca in sfarsit, e gata. Am avut tren de la Galati la Orastie, de acolo am luat trenul la Cluj, care, parerea mea, e rusinea tarii, un oras groaznic si mizerabil plin de cersetori. In gara unul chiar mi-a pus mana pe fund si facea squisy cu el, ugh. Apoi de la cluj am avut tren la Suceava, locul unde locuiesc eu. Cand am intrat in tren eram cu adevarat fericita, o fericira copilareasca, pe care voiam sa o pastrez secret si adanc in sufletul meu. Mama nu stia ca vin acasa, ii dadusem mesaj la sfarsitul facultatii ca vin dupa o luna in vizita, habar nu avea ca am sa ma intorc si eram foarte curioasa de reactia ei. Langa mine o doamna mai invarsta de 30 de ani a vazut cum chicoteam si m-a intrebat calduros :

- Vad ca esti foarte fericita (ce doamna cute :*  )

- Daaaa, in sfarsit merg acasa dupa atata timp, 4 ani de facultate.( am raspuns eu entuziasmata)

- Bine :_), ma bucur pentru tine, cred ca si parintii tai sunt bucurosi.

- Stau doar cu mama, tata a parasit-o pentru o antrepenora cu bani grasa.

- O, ce rau imi pare sa aud asta, dar tu o iubesti pe mama ta ? nu ?

- Daaa, normal, ei bine, nu prea am vorbit cu ea in astia patru ani, nu prea stiu ce mai face inafar faptului ca imi trimite mancare si bani pentru facultate.

- Of of ce fata, e cam urat nu crezi ?

-  Si ce pot sa fac ?? Asta e acuma na, ce pot sa schimb trecutul ?

- Inseamna ca iti pare rau pentru acest comportament nu ?

- Da normal !!! (am raspuns eu un pic prea raspicat, asa ca doamna a tacut si se uita la mine nedumerita) Ma scuzati... nu am vrut sa ridic tonul, mai special in fata unei doamne mai batrane si dragute ca dumneavoastra. 

Doamna s-a ridicat de pe scaunul din fata mea si a venit pe cel de langa mine, apoi m-a cuprins. Am inrosit instantaneu.

- Esti asa o fetita interesanta :)) (mi-a spus doamna razand) Sti, esti de apreciat si, ai dreptate, ce a fost, a fost, nu trebuie sa plangem dupa lucrurile care s-au stricat, trebuie sa ne bucuram pentru lucrurile pe care inca le mai putem repara.