Dragoste | Dramă | Ficțiune adolescenți
Nayadi Misigan nu a descoperit până acum viața în adevăratul sens al cuvântului. Provenind dintr-o familie înstărită, reușește să creeze numai probleme, într-un mod diferit.
Naya nu a mers niciod...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
2. Cine se crede și tipul ăsta?
Mă enervez când văd că linia de tuș nu-mi iese nici acum, după a patra încercare din seara asta. Nu înțeleg de ce mă mai complic. Înșfac un șervețel umed de pe noptieră și îl trec peste pleoapă.
Ce-mi trebuie mie machiaj?
— Ești gata, Nayadi? E aproape zece, trebuia să fim acolo deja.
Și încă o dată fratele meu intră, fără să bată la ușă, în camera mea. Nu că m-ar deranja prea tare, dar totuși.
— Mai încet, poate aude cineva! îl atenționez.
Mă ridic de pe scaun și îmi trec palmele peste rochie. Îi arunc o privire lui Kyle, îndreptându-mă spre el.
— Stai liniștită, mama s-a retras de când a plecat tata.
Aprob și ieșim pe hol, urmând să coborâm scările împreună. Deși mi-a spus indirect că nu e nimeni care să ne vadă în sufragerie, tot mă asigur înainte să dau colțul. Pășim încet pe podea, fără să facem zgomot și nu pot să mă rog mai mult să nu ne observe cineva lipsa.
Fratele meu închide ușa de la intrare, mergând grăbit spre mașină. Fac același lucru și, odată ajunsă, mă așez, trăgând portiera. Kyle o ia din loc, nespunând nimic. Recunosc că am câteva emoții, nu mă pot stăpâni. Mi-e teamă că seara nu va decurge bine și că vom fi descoperiți.
Tot drumul m-am abținut să pun întrebări, deși aș fi avut tot dreptul, având în vedere că nu mă aflu aici din propria inițiativă. Aș fi vrut să-l întreb cine organizează petrecerea – chiar dacă cel mai probabil nu aș fi cunoscut persoana respectivă – și de ce a ținut să se afișeze aici. Știu că nu mi-ar fi răspuns la niciuna dintre cele două, dar chiar ar fi meritat să încerc. Kyle oprește și eu îi dau un mesaj Jessicăi, anunțând-o că am ajuns la ea.
Jessica: Vin acum
Am citit repede cele două cuvinte, după care mi-am introdus telefonul în rucsac. Iar a uitat să pună punct. L-am anunțat pe Kyle că e gata și am început să-mi rod buza de nervozitate. Nici nu am ajuns și deja știu că ceva nu o să iasă pe placul meu. Imediat ce am văzut-o pe Jessica, i-am făcut semn să se așeze pe bancheta din spate.
— Bună, Naya, îi zâmbesc, iar ea îmi întoarce gestul. Kyle, îl salută și pe el.
— Hei, Jessica. Mă bucur să te văd, spune Kyle.
— Ai febră, K? râde și îsi dă o șuviță după ureche. Nu spui niciodată asta.
— Nici chiar așa, mă faci de rușine! glumește și fratele meu.
— Îmi place cum te-ai îmbrăcat, fato! Îți stă bine.
Și mie îmi place, poate chiar mai mult decât m-aș fi așteptat. Dar, prin comparație cu ea, sunt o stea căzătoare. Îmi întorc capul și o analizez mai bine. Poartă o fustă în carouri, până la genunchi și o geacă de piele neagră, peste buric. Botinele, nu foarte înalte și machiajul, ușor spre negru, sunt destul de potrivite pentru o petrecere între adolescenți.
