-Ai dormit o zi intreagă. Spune asistentul cabinetului care se holba la mine cu o față ușor crispată.
Domnul director vă cheamă în biroul lui.
Mă ridic ușor amețit din pat uitându-mă în jurul meu, îl observ pe unul din paznici la ușă uitându-se la mine parcă așteptând să fac ceva.
-Hai odată Min, nu stau toata ziua după tine și nici directorul. Paznicul vine lângă patul meu smucindu-mă și trăgându-mă după el, ținându-mi strâns brațul.
-Nu cred că e necesar să mă ți și de mână, nu fug nicăieri. Îmi venea să îl înjur în această clipă, dar m-am abținut mergând în continuare pe coridor, jegul de paznic dându-mi într-un final drumul urmându-mă în liniște. Odată ajuns în fața biroului, bat ușor în ușă, deschizându-se cu un mic scârțâit.
-Te asteptam domnule Min. Îmi spune domnul Choi care deschisese ușă având un mic zâmbet în colțul guri. Ești liber să pleci. Spune întorcându-și privirea spre paznic care pleacă imediat ce face o mică reverență domului Choi.
-Intră. Intru cu pași apăsați în micul birou așteptând să văd ceea ce vrea să îmi spună jigodia asta. Trebuia să discut înainte cu nenorocitul de Taehyung, el ar fi trebuit să îmi explice.
-Nu stiu exact de ce ma-ți chemat aici dar nu prea am chef de predica dumneavoastră sau de altceva, și aș dori să vă inștințez ca nu vreau sa mai i-au parte la această mascaradă, dintr-o misiune s-a transformat într-un mare fiasco totul și nu vreau sa mai i-au parte la așa ceva, așa că dacă ați putea să ma scoateți de aici cât se poate de repede aș fi recunoscător. Spun stând în fața Domnului Choi care se așezase pe scaunul directorului, holbandu-se la mine cu o față indescifrabilă, nu știam ce gândește în momentul ăsta sau ce părere are de ceea ce tocmai am spus, eram doar obosit și voiam să pleci cât mai repede de aici.
- Esti sigur ca vrei sa pleci din această "mascaradă"? Spune, gesticulând din degete în ghilimele când a spus mascaradă punând un accent batjocoritor pe cuvânt. Evident că te voi lasa să pleci dacă asta doresti, nu te oblig să presteze în continuare această misiune, dar vreau să știi, domnule Min nu vei primi nici un cent pentru timpul petrecut până acum aici, deci poți să îți iei adio de la suma discutată înainte de a începe această misiune. Eram șocat de ceea ce tocmai a scos pe gură împuțitul ăsta, pentru tot ce am pățit aici, pentru câte am pătimit în doar câteva zile el nu are de gând să îmi dea nici-un ban, nu e ca și cum mă asteptam la toată suma dar nimic să nu îmi ofere nenorocitul?
-Nu puți să faci asta, am petrecut aici timp alături de criminali, am fost tratat ca un rahat, torturat, am fost martor la o crimă, agresat și tu îmi spui ca nu primesc nimic? Așa ceva nu se poate, nu permit așa ceva. Spun ridicând tonul, ura cuprinzându-mă cu fiecare cuvânt pe care îl scoteam pe gură.
-Misiune era să îmi aduc o informație, crezi ca ma interesează pe mine ce s-a întâmplat în timpul ăsta? Nu dau doi bani pe un rahat ca tine care nu stie altceva decât bani. Se ridică în picioare punându-se în fața mea. Nu mi-ai oferit nimic, nu ai aflat nimic important, ce dracu, nu aia aflat defapt nimic așa că dispari dracu din ochii mei, fă-ți bagajul și pleacă.
-O să regreți ce ai facut. Dacă tu crezi că sunt un mic pion pe tablă voastră de șah o să vă demonstrez că sunt mult mai mult de atât. Plec, cu mâna ridicată arătându-i semnul păci și trântesc ușă în urma mea. Paznicul mă aștepta la ușă având o față uimită, presupun ca a auzit toată conversația după privirea lui.
-Nu e nevoie să mă excortezi la cameră, stiu unde e așa că pleacă dracu de lângă mine. Îi spun privindul cu scârbă. Se oprește din mers și rămână pe loc eu continuându-mi drumul spre cameră. Măcar puteam să plec dracu din locul ăsta și să îmi văd scumpă surioară. Trebuia să îmi iau doar lucrurile și să dispar de aici și după ce voi pleca mă voi gândi cum să mă răzbun pe zdrențele care m-au băgat în rahatul ăsta.
