I can't help but want you (boyxboy)

28

Prieteni vechi.

(...)

— Hei, îi aud glasul subțire și aproape tresar când mă întorc înspre direcția sa.

Îi recunoscusem glasul, nici nu stătusem pe dubii, dar nu mă așteptam să-l revăd în momentul în care mă întorc spre el. Cumva am uitat de existența lui– de parcă a trecut foarte mult timp. Care erau șansele el să fie aici? De ce a venit la mine?

Nu știu ce făcea Derek la mine acasă, dar abia ce parcasem mașina după ce am ajuns de la spital. Eram ușor obosit pe plan emoțional și îmi era somn, astfel ca nu puteam spune că prezența sa era chiar cea mai plăcută. Era chiar ciudat să-l revăd pe el după atât de mult timp în care nu am mai vorbit. Chiar și de ceilalți băieți m-am îndepărtat. Arăta mai diferit– s-a schimbat.

— Oh, la naiba, Derek, m-ai speriat ca dracu, îmi duc palma spre piept, iar el surâde ușor.

Înainte obișnuiam să ne întâlnim atât de des, dar acum cred că au trecut luni. Sau poate l-am văzut și recent, dar doar eu nu am fost atent– sunt cu capul atât de-n nori. Era chiar nostalgic că s-au schimbat lucrurile atât de mult. 

— Te deranjez? Își arcuiește o sprânceană și își trece privirea prin jurul meu, de parcă ar verifica dacă mai este și altcineva.

— Nu, abia ce am ajuns. Poate prezența altcuiva nu ar strica, vrei să intri? Îi fac semn spre casă.

Nu puteam să-l alung pur și simplu, probabil a venit cu un scop. Nu mai eram aceeași prieteni care veneau când apucau și făceau ce voiau. Poate ei 3 mai erau, nu am habar, dar eu deja sunt scos din ecuație de ceva timp.

Locul acesta îmi oferea un sentiment ciudat. Petrecusem atât de mult timp cu Leo aici, nu voiam să invadeze altcineva aceste amintiri, de aceea preferam să mă mut. Alysha a acceptat cererea, urma doar să ne anunțăm familiile și deja să ne pregătim de nuntă. Este chiar surprinzător că planul meu a funcționat, urma să ne mutăm împreună foarte curând.

Când Dumnezeule s-a schimbat totul atât de repede?

Nici cu băieții nu mai eram atât de apropiat, parcă am pierdut tot.

Dar până mă mut împreună cu Alysha, încă voi mai sta aici. Iubeam locul acesta, era doar colțișorul meu și al amintirilor mele cu el. Nu aveam de gând pur și simplu să renunț la locul acesta, îl voi păstra desigur, dar nu voiam să las pe altcineva – fie chiar și viitoarea mea soție – să îmi spulbere tot. 

— Tu mă inviți înăuntru? Chicotește. S-a întâmplat ceva, când te-ai schimbat atât de mult?

Deschid ușa și îi fac semn înăuntru.

— Vrei să intri sau preferi să stai afară? Îi răspund cu un aer ușor rece, iar el doar oftă și mă urmă tăcut.

Poate aș vrea să-i răspund într-o manieră amuzantă, dar acum simțeam mai mult că mă forțez singur. Nu eram în cheful necesar, în momentul acesta mă simțeam de parcă singurul lucru de care eram în stare era să dorm.

— Ești okay, Chris? Veștile circulă repede, murmură abătut.

Doar surâd încordat. Nu aveam nici cea mai mică idee despre ce dracu vorbea. Simțeam că-n ultimul timp erau pur și simplu prea multe de vorbit. 

— Așează-te, vrei ceva de băut?

— Mai nou tânărul Wallace este servitorul meu personal? De când am această onoare?