NOCIVI

♡20♡

Mara: "Sunt pe cale să comit cea mai mare greşeală din viaţa mea..."

     "Cafeaua este ca şi viața unei persoane. Uneori e dulce, alteori e amară. Uneori e slabă şi alteori puternică. Noi decidem dacă să adăugăm sau nu zahăr şi lapte, dar nu avem puterea de a decide cum este felul cafelei, dacă arborele din care a fost culeasă a fost mai aromatic, mai puternic sau din contră mai slab, la fel cum nu ne putem controla destinul, dar avem şi putere asupra acţiunilor şi alegerilor noastre."

     Îmi închid carnețelul şi îmi savurez cafeaua făcută de Erick, cafea pe care am simțit nevoia să o analizez mai în amănunt şi puțin mai filosofic.

     Erick îmi înconjoară talia cu brațele, lipindu-mi spatele de bazinul lui. Îşi îngroapă fața în scobitura gâtului meu şi mă sărută uşor. Dimineața este unul dintre puținele momente în care mai avem timp pentru noi, căci facultatea ne ocupă o mare parte a zilei.

     Suntem căsătoriți de doar trei luni, dar viața mea a început să capete sens şi îmi place direcția spre care se îndreaptă. Suntem doi tineri proaspeţi căsătoriți, care se descurca pe cont propriu. Avem apartamentul nostru într-o zonă liniştită din Los Angeles, mergem la cursuri şi lucrăm part-time, amândoi la acelaşi restaurant, el ca ospătar, iar eu ca organizator de evenimente. Întotdeauna am avut o obsesie pentru ca lucrurile să fie aranjate perfect, întotdeauna am avut simțul estetic şi era păcat să refuz in astfel de job, mai ales unul în care am ocazia să fiu şefa soțului meu.

     Înainte de orice altceva, eu şi Erick suntem cei mai buni prieteni şi cred că sinceritatea şi încrederea sunt cele mai importante aspecte ale unei relații. Pot spune că noi suntem la fel ca înainte dacă nu am lua în considerare nopțile fierbinți de care avem parte uneori.

     Cât despre Joel, după acel vis pe care l-am avut în urmă cu două, nu prea m-am mai gândit la el, însă se pare că nu vrea să renunțe. Aproape zilnic îmi trimitea mesaje în care mă roagă să îl iert, invocând diverse motive, dar l-am blocat. Nu vreau să mai ştiu nimic despre el, nu acum când am găsit gustul fericirii în brațele lui Erick.

   — E vineri, bebecita. Diseară ne uităm la seriale şi mâncăm popcorn, îmi spune, plimbându-şi degetele pe spatele meu pentru a-mi transmite că filmele şi popcornul nu înseamnă acelaşi lucru ca atunci când eram doar prieteni.

     Îmi lipesc buzele de ale lui într-un sărut inocent şi îl privesc fluturându-mi genele.

   — Film, baby?

   — Iubito, nu ştiu cum să îți spun, dar te vreau o dată înainte de a pleca, nu am mai avut timp în ultima săptămână. Vezi tu... bunicul meu este foarte bolnav şi trebuie să mă duc două sau trei zile în Cuba. Cred că voi pleca mâine, imo spune trist şi îşi aşază gulerul de la cămaşă, căci trebuie să plecăm la cursuri.

   — Aş putea veni cu tine, îi propun, găndul de a rămâne singură chiar dacă este vorba doar de câteva zile nu îmi place.

   — Ai examen luni, iubito, dar dacă vrei, vino.

     Oh, examenul... Acel examen pentru care nu prea am învățat deloc, tot amânând constant să pun mâna pe acea carte. Nu pot merge...

   — Ai dreptate, oftez îmbufnată şi îmi sărută vârful nasului ca unui copil mic.

~~

     Termin cursurile cu două ore mai devreme decât în mod normal, iar maşina îmi este la service. Am două opțiuni, fie îl aştept aici pe Erick pentru încă două ore, fie chem un taxi. Ajung la concluzia că taxiul este cea mai bună opțiune şi mă îndrept spre ontersexția din apropierea universității, unde taxiurile obişnuiesc să staționeze.