Devil's Eye

VERSIUNE NEEDITATĂ!

Îmi cer scuze pentru greșelile existente. 

Cartea este finalizată și publicată în întregime în acest capitol.

__________

Part I

      Megan isi privea reflexia cu ochii mijiti, straduindu-se sa zambeasca si sa scoata chitaiala de fericire ce era asteptata de la ea. Rochia ii imbraca corpul untr-un invelis vaporos si stralucitor, asemeni unei papusi din gheata. Cascada de material alb ii acoperea picioarele, in ciuda impotrivirilor ei, a cedat si a acceptat o rochie pe arc, care o transforma intr-o adevarata printesa, asa cum o lauda mama ei de mai bine de 20 de minute. Trunchiul ii era aproape sugrumat de corsetul impopotonat in pietricele pretioase si stralucitoare, sanii ii gafaiau dupa aer, dar ar fi fost ipocrita sa nu recunoasca ca rochia e frumoasa. Insa chiar si asa, in toata splendoarea asta, nu asa isi imaginase rochia ei de mireasa.

- Scumpo, arati extraordinar! Jessica lacrima, asezandu-si actoriceste mana la gura si privindu-si fiica cu o mandrie iesita din comun.

Megan se stradui sa zambeasca, desi simtea nevoia sa ofteze din adancul sufletului. Arat ca un personaj din povestile de adormit copii, imi mai trebuie o bagheta de zana. Se maimutarii Megan in mintea ei, dar in schimb spuse:

- Multumesc, mama! Si zambi.

Se misca din fata oglinzii, chinuindu-se din cauza kilogramelor de voal ce le purta si se arunca istovita pe un fotoliu, dar fu imediat inghitita de material, ii era aproape imposibil sa stea jos. Bolborosi o injuratura pe la spatele mamei ei.

- Megan, pentru numele Domnului, ridica-te, nu-ti cocolosi rochia inainte sa apari in fata invitatilor. Matusa ei o prinse de brat si o ridica imediat in picioare, se descurca inca cu echilibrul pentru ca nu purta pantofii.

- Invitatii sunt la locurile lor, ah, scumpo, sunt atat de emotionata. Mama ei continua sa isi faca vant cu o batisa din dantela, Megan zambi stramb si incepu sa planga in sinea ei. I-au fost indesate tocurile in picioare, asta dupa ce matusa ei trebuia sa ii intre aproape de tot sub fusta ca sa ajunga la picioare. Rochia asta putea sa o inghita cu totul daca se ghimotea intre picioarele ei. Megan se invarti putin, sa se obisnuiasca cu ele. Acum, cele doua femei erau mai scunde decat ea, chiar daca si ele purtau tocuri.

- Tatal tau o sa vina sa te ia, noi plecam acum. Zambeste, stai dreapta, fii fericita, scumpo. Asta e ziua ta. Mama ei ii prinse colturile gurii si i le ridica intr-un zambet fortat.

- Sunt atat de mandra de tine. Lacrima din nou.

- Mama, pastreaza-te te rog pentru nunta, nu a inceput inca. Chicoti Megan si mama ei o trase intr-o imbratisare materna pe care Megan o primi calduros, chiar daca in sufletul ei era orice, numai fericire nu.

Cele doua femei parasira camera si Megan ramase singura, privindu-se din nou in oglinda inainte ca tatal ei sa vina sa o ia si sa o conduca la altar.

Un oftat ce il tinea de atata timp ii iesi in sfarsit printre buze. Apoi scanci si incerca sa fixeze o suvita de par ce fusese stransa prea mult si ii smulgea pielea de pe scalp. In ciuda rugamintilor ei ca parul blond si lung sa ii fie lasat liber, sfarsise cu un coc sofisticat ce continea atatea agrafe de argint ca isi simtea capul cu un kilogram mai greu. Machiajul era fin, dar facut cu atata profesionalism ca ii oferea o exagerata infatisare de papusa. Voalul era perfect prins la baza cocului, si-l trase peste fata, simtindu-se ca o aiurita. Cu siguranta o mireasa nu ar trebui sa se simta asa in ziua nuntii ei, zambetele ar trebui sa fie imposibil de oprit de pe buzele ei, nu scoase cu forta.