În jurul meu aș vrea o liniște mentală,
O trecere ușoară spre era spirituală,
Căci așteptăm acum, mai mult ca niciodată,
Renașterea unui Pământ, ce a fost viu odată.
Și peste tot în lume e-otrava cea letală,
Gânduri, dorințe, lupte pentru puterea globală.
Averi peste averi și o depresie generală,
Dezamăgiri, invidie, ură și iubire materială.
Cu greu ne regăsim acea pace interioară,
Ce ține de intoarcera la starea naturală.
Suntem suflete toți, dar separați prin trupuri,
Tindem să fim uniți, dar ne-mpărțim în grupuri.
Mă simt neputincios, ca un fulg de zăpadă,
Prins între un vulcan activ și-o groaznică tornadă.
Mă pot topi rapid, la prima erupție solară,
Contopindu-mă astfel cu natura universală.
Și sufletu-mi aspiră spre pacea spirituală,
Spre momentul prezent și lumea naturală.
Mă adâncesc în căutarea sufletului pierdut odinioară,
Până atunci îmi rămâne doar o mentalitate generală.
