NOCIVI

♡23♡

Mara: "Citesc şocată cuvintele... 《 Nici măcar nu mai am dorința să ți-o trag.》"

Mă îndrept grăbită spre sala de conferință. Deja am întârziat, dar era foarte important să vorbesc cu mama pentru a mă asigura că micuța mea este bine. Deşi am plecat doar de câteva ore, deja îmi este foarte dor de ea şi să o ştiu atât de departe de mine îmi provoacă o stare de agitație pe care nu o pot explica în cuvinte.

Intru în sală şi aproape mă izbesc de bărbatul care stă în apropierea uşii pentru a întâmpina partenerii de afaceri.

Îmi ridic privirea şi... Nu se poate! Destinul îmi joacă feste? Îl privesc şocată şi constat că arată exact aşa cum mi-l amintesc, ochii de ciocolată, părul creț, buzele cărnoase.

Mă abțin să nu îmi dau ochii peste cap, nu îmi vine să cred ironia situației. Am plecat din NYC cu o singură dorinţă în minte şi anume să nu mă întâlnesc cu el, iar acum participăm la aceeaşi şedință. Minunat.

Pot vedea că este confuz, dar îmi întinde mâna cu profesionalism şi trebuie să i-o dau şi eu pe a mea. Tresare aproape insesizabil când pielea ni se atinge. Se pare că încă simte acel câmp electric de care sunt conştientă şi eu, dar pe care aleg să îl controlez şi să îl ignor. Se îndreaptă spre scaunul său, evitându-mi privirea.

O tânără blondă îmi întinde şi ea mâna, prezentându-se. Emilia Reymos, fata care a moştenit imperiul financiar al regretatului ei tată, David Reymos, al doilea cel mai bogat om din State. Ea trebuie să fie proprietara companiei. Îi zâmbesc pentru a face o impresie bună şi ne îndreptăm amândouă spre scaunele noastre situate față în față. Joel stă în dreapta ei. Aş fi apreciat să nu stea în raza mea vizuală, căci ma agită. Încerc să mă liniştesc, fiind conştientă că pulsul mi-a luat-o razna. Îmi amintesc că nu pot lăsa trecutul să mă mai afecteze. Acest proiect este deosebit de important pentru cariera mea şi nu îmi pot permite greşeli. Nu îmi pot permite să mai pierd şi altceva din cauza lui.

Surpriza cea mare o reprezentă faptul că el este directorul general al JPDL, nu doar un simplu parner de afaceri. După discursurile câtorva manageri prezenți, domnul director se ridică şi preia cuvântul, privindu-mă din când în când. Fac eforturi considerabile de a-i evita privirea şi de a mă concentra asupra proiectului.

Conferința decurge bine, iar toţi par a fi încântați de proiectul clădir de la zero de mine, lucru care mă bucura nespus de mult. Odată ce întâlnirea este încheiată, sunt nerăbdătoare să mă pot îndepărta de Joel, dar planul îmi este spulberat chiar de brunet şi de Emilia, care pare a avea o relație destul de apropiată de el.

- Domnişoara Mara, putem discuta puțin? mă întreabă Emilia exact cand mă pregătesc să ies pe uşă.

- Sigur, răspund politicos.

- Felicitări pentru proiect. Acum am înțeles de ce iubitul meu era atât de încântat de munca depusă de tine,
adaugă în timp ce îşi înpleteşte degetele cu ale lui Joel, marcându-şi teritoriul.

Joel este iubitul ei? Aşa se explică modul în care a ajuns director general la JPDL.

- Emilia, eu şi Mara ne cunoaştem, rosteşte Joel, iar eu mă crispez la auzul cuvintelor sale, voiam să ne prefacem că nu ne cunoaştem, că suntem doi simpli străini.

- Vă cunoaşteți?

- Da, am avut nişte prieteni comuni în urmă cu vreo trei ani, nu-i aşa, doamnă Londoño? pune accentul pe apelativul pe care l-a folosit de parcă să fiu soția lui Erick ar trebui să fie o jignire.