Poeziile nu sunt precum poveștile, ele trebuie simțite ca ulterior să fie și înțelese.

„În ochii i se citea, O vastă revelare. Căci în a lumii transă, ea era nemuritoare. O vrajă sau un cânt de dor masca mireasma ei de roze; și se-mpletea dulce amor cu nașterea unei nevroze." O dragoste inocentă reversată din pasiuni înspumate, ia locul mării. Valurile sunt atingeri repetitive și infinite, iar tu devii muza mea. Întâi sufletul mi se sacralizează, apoi totul se preschimbă, se metamorfozează. Uit cine sunt, dar tu îmi ești veșnică amintire. Îmi încredințez inima, căci tu, tu îmi ești mai puțin străină decât întreaga mea ființă. Îmi ești leac și otravă. Ești totul și nimic. Eu sunt nimic fără tine. M-am îndrăgostit, iar săruturile morții sunt mai dulci ca niciodată. Le vor putea înlocui vreodată pe ale tale? Credit to: --Smiley