Helios Hernandez domnește străzile din Acapulco în fiecare noapte, iar luna îi e martoră la fiecare păcat. Trăiește fiecare zi la maximum, dar totuși urăște soarele. Cum ar putea iubi ceva ce știe doar să ardă și să lase cicatrici? Se pare că a uitat de perioada în care lumina îi aducea zâmbetul pe buze, iar căldura se ascundea într-o pereche de ochi căprui. La fel cum și o anumită persoană importantă din viața lui a uitat că fiecare alegere, oricât de banală pare pe moment, poate avea consecințe permanente. Și poate schimba complet povestea pe care o cunoștea cândva. Pentru că nu ura conduce neapărat la finalurile triste, ci durerea combinată cu iubirea.