O promisiune nerostită în sufletul unei sudistei. O libertate condamnată. Un tâlhar legat de ea. În ruinele unei societăți răvășite de războiul civil, urmele lăsate asupra Texasului nu sunt de ajuns de adânci pentru a-și uita nelegiuiții, iar pe capul lui Caleb Jones prețul e mereu încântător, ceea ce-l silește să se refugieze în Vest când Colton Hawkins îi oferă o slujbă în convoi. Grace Sánchez, o tânără răsfățată a Sudului care nu s-a aventurat niciodată de sub protecția tatălui ei, e forțată să-și lase în urmă casa când se ridică un moștenitor pe care nu-l poate tăgădui, aruncând-o într-o caravană spre singura rudă renegată a familiei din sălbaticul Colorado. Doar că a-și scoate mănușile odată cu renunțarea la clasa privilegiată pentru responsabilitatea a patru surori și a unei mame inconștiente nu poate fi mai greu decât a lupta în prima linie fără armă. Grace însă e hotărâtă să nu renunțe la libertățile scandaloase ce iscă mici incendii, singura veleitate care i-a mai rămas, chiar și cu prețul celor doi ochi ai tâlharului care o învață regulile preriei. Păstrând mereu o privire peste umăr, Caleb înțelege că în prezența năbădăioasei sentința în roșu pe alb apasă mai greu decât dorința inimii lui, dar piramida păcatelor s-ar putea prăbuși înainte ca el să-i câștige încrederea. Copertă realizată de Amarisephora

|| Fantezie | Primul volum din seria ,,Regatul Norilor" || Réaltra este Prințesa Norilor, un înger a cărui magie este atât o binecuvântare, cât și un blestem. De când se știe, lumea ei a fost împărțită în două, în alb și negru, în frică și dor, în demoni și îngeri, în Urys și Regatul Norilor, în moarte și viață. Familia ei ar fi trebuit să o țină în siguranță și să păstreze echilibrul în regatul său. Ce se întâmplă când descoperă că până și binele pe care îl știa este un întuneric poleit într-o dulce minciună? Azlak este un Slujitor al Morții, unul dintre cei aleși să ia sufletele muritorilor de rând, cel care curmă suferința și decide soarta de apoi, cel de care toată lumea se teme atât de înfățișarea grotescă, cât și de magia lui. Odată ce calcă pe cioburile durerii și înfrângerii, ajunge pus în fața unei alegeri care îi va schimba viața. Să protejeze pergamentele aurii ale Regatului Norilor cu prețul existenței sale sau să înfrunte consecințele propriilor fapte? Singurele lucruri pe care Réaltra și Azlak le au în comun sunt pergamentele aurii. Pe măsură ce descoperă secretele în care au trăit atâta amar de timp, cei doi riscă totul și încearcă să găsească restul pergamentelor înaintea inamicilor. O mișcare greșită poate sacrifica atât Pământul, cât și Regatul Norilor. Ce se întâmplă când în jocul destinelor nimic nu este ce pare? ✎ Cover: yoonymi

Primul volum al trilogiei "Sanctuarul" Când totul se destramă în jurul tău simți nevoia de a te refugia, dar unde te poți refugia de propriul destin? Izolată de orice formă de afecțiune caută o cale de a rupe blestemul Sanctuarului. Însă, într-o seară toate promisiunile pe care și le făcuse se destramă, când găsește la rădăcinile căminului ei o fetiță terifiată. Simțind cum i se rupe sufletul din cauza suferinței pe care o simte în jurul ei alege să o protejeze cu orice preț. Legătura dintre Alexa și Xendra, o vor face să treacă prin flăcările Iadului pentru micuță, dar singurul lucru peste care nu poate trece este chimia dintre ea și vărul Xendrei. „ - Ca să-ți răspund la întrebare... Da, se merită, pentru că sunt multe suflete nevinovate în regatul meu. Tu ți-ai lăsa copiii să moară, doar pentru că nu sunt suficienți de maturi să înțeleagă că diferențele îi fac speciali, nu monștri?" Coperta este realizata de @yoonymi

" Trebuie să fii tare , ca valurile mării, pentru că dacă ești slab , ai pierdut din prima . " ------------------------------------- Coperta minunata : @piercee-

O lume unde unul depinde de celălalt, dar cel mai ades de forța interioară, poate fi chiar la câteva sute de mii de ani lumină depărtare de noi. Dar istoria nerrienilor nu s-a zguduit atât de tare, pe cât a făcut-o când cel cu degetele sale pline de linii negre și albăstrui a luat legile nerrienilor în mâinile sale neiertătoare. Cel care era cel mai crud și mai vivace nerrian dintre toți. Cel binecuvântat cu fuziune până pe vârful unghiilor și care te putea ucide cu doar o simplă vorbă a lui. Acela era cel de care până și Funerra se temea datorită acțiunilor lui și cel pe care nu-și dorea nimeni să-l întâlnească vreodată. Nu pentru că era un sălbatic, pentru că era, dar când el șoptea abia -Ohian- moartea se dezlănțuia în jur teribilă și zgomotoasă. |El era Antiohianul| ©Toate drepturile rezervate 26.10.2020