Adanc in jungla braziliana exista un brbat care avea totul la picioarele lui : o afacere infloritoare , si femei frumoase la care apela atunci cand dorea... Sebastian Oliveira nu avea timp pentru femei pentru ca nu cunoscuse niciodata una care sa nu fie falsa si periculoasa. Grace Thacker era o tanara inocenta. Apelase la Sebastian cu gandul de as salva afacerea si nu avea decat zece minute la dispozitie pentru al convinge pe nemilosul brazilian sa o ajute... Zece minute in care va trebui sa decida daca va pleca riscand sa piarda totul sau isi va plati datoriile in pat.

"- Nu ai nici un drept. Înțelege naibii o dată că nu ai nici un drept să intri cu bocancii tăi murdari de noroi în sufletul meu, pătând-umi lumea , pentru ca mai apoi să pleci." Copertă realizată de @yoonymi

„Sunt un om care a ieșit din iad, femeie, și nu cu sufletul tocmai curat. Sunt surpat în mine însumi și nimeni nu poate schimba asta. Nici măcar timpul. Pentru mine timpul nu vindecă, din contră, cu cât trece, cu atât este mai rău. Sunt un bărbat extrem de instabil mental, emoțional și pe alte multe planuri. Și ca să nu fac rău cu această instabilitate a mea, m-am distanțat de prieteni, familie și chiar și de oameni în general. Sunt un bărbat care preferă singurătatea. Să se afle singur în pustiu, zile, săptămâni, luni sau chiar ani întregi, este ideal pentru el, dar și pentru ceilalți. Sunt un bărbat care are nevoie să se îmbete ca să poată adormi, să poată uita pentru o clipă și să nu mai simtă durerea care urlă în el. Sunt un bărbat care urăște faptul că încă este în viață, dar care este prea laș să și-o curme el singur. După cum vezi, sunt un bărbat plin de metehne, de care ar trebui să fugi cât poți de repede și să-ți ții la distanță de el orice sentiment. Ca un mic rezumat la toată pledoaria mea: sunt o epavă de bărbat. Și nu sunt deloc potrivit să fac parte din viața unei femei ca și tine. Crede-mă!"

Se spunea odata ca au trăit Varcolacii si Vampirii si ca mari razboaie aveau loc intre ei.Ei Bine,Ava nu credea asa ceva pana cand lucruri paranormale au inceput sa se întâmple în viața ei. Gen:Paranormal

Viața Marei a devenit foarte grea după ce băiatul de care era îndrăgostită a plecat fără să îi spună nimic, iar tatăl său a plecat din familie. Loviturile ce au venit una după alta, au făcut-o pe tânără să devină cu totul alt om. Din fata zâmbitoare ce era gata să îi ajute pe toți, acum a devenit închisă în sine. Nimeni nu poate pătrunde în sufletul său, iar acesta este motivul principal pentru care Mara nu are nici un prieten. Nici o persoană căreia ar putea să îi spună greutățile prin care este nevoită să treacă zi de zi. Toata astea iau sfârșit în ziua în care Xander Starcks îi devine prieten. Totul pare să devină stabil, iar soarele răsare de după zidul de piatră ce a fost construit în jurul său. Însă întrebarea principală este: Cine este Xander? Îngerul ce îi va învia sufletul sau demonul ce o va duce în pragul nebuniei? • Copertă realizată de @yoonymi

Acesta este volumul 2 al poveștii "TE VREAU ÎNAPOI" . ***** -Vreau să te învăț să trăiești, să iubești, să te bucuri de orice lucru mic pe care viața și natura ni-l oferă, vreau..... - Tu vrei dar eu nu pot, toate aceste lucruri mă depășesc, pentru că eu...nu sunt decât un monstru scârbos.

Hazel Morgan a învățat pe propria-i piele ce înseamnă durerea. De mică a avut un singur țel: să își ajute familia mereu. Acum, la douăzeci și patru de ani, Hazel duce toate greutățile vieții. Cu un tată trecut cu mult de vârsta la care ar mai fi putut lucra, cu o mamă bolnavă și cu o soră mai mică, Hazel este singura care muncește pentru a-și întreține familia. Lipsa banilor a fost dintotdeauna o problemă pentru familia ei, însă asta nu a împiedicat-o să spere la un viitor mai bun. Totul capătă o strălucire aparte și lucrurile par să se îndrepte într-o direcție bună atunci când prietena ei, Debra, îi găsește un loc de muncă în casa unui bărbat chipeș. Hazel nu și-a imaginat niciodată că va ajunge să aibă grijă de un copil, însă nevoia banilor și suma de nerefuzat oferită nu i-au permis să spună nu. Și cum nimic bun nu vine niciodată fără un strop de rău, apariția unor personaje mai mult sau mai puțin plăcute, minciunile și secretele ieșite la iveală complică totul, așa că Hazel ajunge în mijlocul unei furtuni, furtună din care nu pare să scape prea ușor. ❝You fell in love with a storm. Did you really think you would get out unscathed?❞ #2 în Dragoste: 21.11.2019 #4 în Dragoste: 24.11.2019 #1 în Dragoste: 23.01.2020 În prezent este în curs de rescriere și editare. Aesthetics made by the talented @nyssa_uragiri. ♡

- De ce o mai iubești oricum nu veți fi niciodată împreună! Ryan își ridică cu greu privirea plină de lacrimi și durere spre prietenul său care era principalul responsabil pentru întreaga dramă prin care trecea, îi puse mâna pe umăr înfrânându-si dorința de a-i trage un pumn și îl întrebă. - Tu de ce mai respiri? Oricum vei muri! 5---05.06.2018 1#---17.06.2018- 19.06.2018 Mulțumesc _ Mia_writer_ pentru copertă

Rosè Anderson este o fată foarte cuminte și conștiincioasă, în vârstă de douăzeci de ani, studentă la medicină. Nu are încredere în oameni, mai ales în bărbați. Dar cu el e altfel. Reușește să o facă să prindă încredere și să se descopere cu adevărat. Dylan Merynson este un bărbat în vârstă de douăzeci și șapte de ani. Cu o afacere proprie și trecut prost, acum își dă seamă că, ciocnindu-se de ea, viața lui începe să revină pe făgașul normal. Oare îl va lăsa Rosè să se apropie de ea sau va încerca să-l țină la distanță? Dar el oare va reuși să se deschidă în fața ei și să o accepte exact așa cum e?

- Iubito, te rog nu-mi face asta! Îi spune încercând să o atingă pe faţa albă ca varul şi plină de zgârieturi, în timp ce targa de care îi înţepenise mâna, fugea prin culoarul aglomerat al spitalului. Cravata îl asfixia, parcă şi toate încercările de a o slăbi, eşuaseră. Asistenta îi observă cămaşa albă, pătată de sânge şi alerga alături de el. Se uita la Maria speriat şi îngrozit şi încă încerca să îşi dea seama ce se întâmplase. Chiar şi palidă, arăta perfect, iar frumuseţea ei izvorea din puţina energie pe care o emana. Capul îi tremura uşor din cauza zdruncinăturii. Se apropiară cu paşi repezi de o uşă, iar asistenta îi spune încercând să îl oprească: - Domnule, vă rog să aşteptaţi afară! Îi zise şi îi închise uşa în nas. El rămâne acolo blocat, cu ochii închişi şi fruntea lipită de uşă, rugându-se la Dumnezeu să aibă grijă de ea. - Te rog! Şopteşte ca pentru el cu ochii înlăcrimaţi de durere. Te implor! Nu o putea pierde! Nu acum când abia a găsit-o!