Carte de poezii. Poezii create de mintea mea anormală și ciudată pe care nu am avut curaj să le exprim și arăt în fața lumi. Poezii vechi ce s-au prăfuit așteptând în caietele uitate prin pod, prin ciorne pătate de trecerea anilor, pe la sfârșitul caietelor de la școală. Poezii scrise în pauze sau în ore. Poezii scrise acasă în toiul nopții sau înainte de venirea dimineți. Poezii scrise printre rândurile eseurilor, rezumatelor, referatelor, comentariilor. Poezii scrise printre numere și ecuații, printre notițe și copiuţe, printre gânduri și trăiri. Poezii ce îmi exprimă sentimentele pe moment sau pe lungă durată, ce arată lumea cum o văd eu, o ramură din ființa mea. Poezii ce inițial nu aveau titlu dar nici o logică anume. Poeziile mele și eu printre versuri. Nu e nimic deosebit la ele, sunt la fel ca toate celelalte, poezii. Doar că în aceste poezii mă aflu eu, o eu ascunsă de lume, tăcută, melancolică, poate chiar depresivă, o eu ascunsă în spatele unui pseudo-nume, o eu ascunsă în spatele unui titlu de carte ce face decât să spună tot ce eu nu am curaj să spun, "Tot ce zace". P.S. Cartea suferă de multe greșeli gramaticale, iar eu de o lene acută de-a le căuta pe toate și corecta.

Ana o fată de 15 ani locuiește împreună cu familia în Brașov Anei mereu ia plăcut să se plimbă în natură dar într o zi dăduse peste o haită de lupii oare ce se va întâmpla